Karine pov'
Fața îmi e roșie mă abțin cât pot de mult pot ,pentru Kristine.În fața noastră stau acum întinși fără pic de vlagă cei doi oameni care ne-au dat viață,ne-au iubit și ne-au îngrijit mai mult ca pe ei insăși.Sufletul îmi e umplut de o durere imensă, aș prefera să mă aleg de o durere zdravănă de cap și stomac decât această durere care mă îngenunchează .
Kristine pov'
De ce mama mea și tatăl meu , viața mea și sufletul meu.Toată puterea mea se duce sub pământ cu ei.Mă uit la Karine ,în aceste momente îi mulțumesc lui Dumnezeu că o am ca soră.Sufletul meu se împrăștie în bucăți minuscule.
-Karine!!Deschide ochii te rog nu ma lăsa și tu.Nu , te rog ! Te rog...
Asistenții ambulanței luându-i corpul firav și îndepărtandu-l de mine.
Imediat după încheierea înmormântării merg la spitalul unde se afla Karine.
-Domnule doctor! Sora mea..Karine..Karine Hyland.
-Stresul acumulat din ultimele zile a afectat-o.Dupa jumătate de oră, o puteți duce acasă.Al 4-lea salon pe partea dreaptă.
-Vă mulțumesc mult.
Karine pov'
Ce caut aici?Unde e Kristine? Trebuie sa plec de aici.
-Nici să nu te gândești să scoți aia din mână, îmi ordonă blând ,aplicând un surâs ușor pe buze.
-Ce s-a întâmplat Kristine?
- Off stresul ăsta , te stresezi așa aiurea. *chicotind*
-În regulă, pentru tine nu o să mă mai stresez , ok micuțo?
-Așa , numai două secunde să le spun mamei și tatei să vină, să te luăm odată din locul ăsta nu îmi place deloc ,deloc.Ah și a sunat Kevin a zis că a intervenit ceva urgent și va trebui sa plece în altă țară o perioadă.Da nu-i nimic stai cu mama,tata cu mine.
-Kristine, mama și tata sunt morți. Lacrimile inundându-mi obrajii.
-Ce?Nenorocito cum poți spune așa ceva despre părinții tăi ,părinții noștri.Ei care ne-au dat viațăă ,ne-au hrăniiit au avut mareee mare grijă de noiii'chicotind" .Ei sunt acasă ne așteaptă la cină,hai schimbă-te de halatul ăsta și hai să înfulecăm friptura mamei.
-Kristine ce se întâmplă cu tine?
Karine pov'
Au trecut 5 luni de la incidentul neplăcut cu Kristine și părinții noștri pe deasupra plecarea lui Kevin.Mi-e dor de Kristine enorm. Dacă m-ar vedea , m-ar omorî crede că eu i-am omorât pe mama și tata.Sper să își revină mai repede să poată veni acasă, sunt atât de singură.Îmi fac un duș cald pe urmă îmi iau pijamalele de un albastru deschis.Când deodată sună telefonul.
*Alo?Karine Hyland?*
-Da desigur.
*Sunt Clarie Scott asistenta spitalului de boli psihologice,sora dumneavoastră dorește să vă vorbească*
-Mi-o puteți da la telefon?
*Desigur*
-Kristine scumpo ești?
*Ce vei face mă vei omorî și pe mine? Mama cu tata au fugit de tine am rămas eu acum o să vi după mine nu? TE URĂSC!*
-Kristine nu...
*........*
Ea nu e așa sper sa fie bine ,să își revină o vreau lângă mine.
Știu capitolul e scurt dar promit că urmatorul va fi mai lung :-*. Puteți lăsa comm dacă să continui sau nu? Câteva păreri? :3
