Visele sunt plăsmuiri ale propriilor gânduri ascunse in străfundurile cele mai ascunse ale minții. Visul este propria realitate in care toate nonsensurile cotidiene prind viața și se înșiruie exact ca vagoanele unui marfar bătrân.
Fiecare vis releva toate gândurile pe care mintea tinde sa le ascundă in lada de zestre a subconștientului.
Visul devine portița de scăpare a minții in momentul in care lumea devine doar o cușca in care te simti închis.
De ce vorbesc despre vise intr-o carte despre iubire?
Pentru ca iubirea aduce realitatea universala sa se confunde cu realitatea individuală. In momentul in care ești amețit de aburul dulce al iubirii ajungi sa înțelegi visurile și sa le percepi ca pe o realitate. In momentul in care dragostea îți inunda tot sufletul și visele sunt inundate de sute de simboluri ce fac referință la persoana iubita și la sentimentul puternic pe care i-l porți. Visul devine locul in care putem spune persoanei iubite tot ceea ce gândim și au loc cele mai frumoase întâlniri. In vise săruturile sunt mai dulci și mai lungi și timpul e distorsionat asemenea realității. In vise poți retrăi cele mai dulci amintiri și rescrie orice poveste.
Visul este cea mai puternica exprimare a eului personal, in universul visului neexistând reguli sau limite ale imaginației.
Trupul pierde orice urma de defect fiind la fel de frumos ca un diamant șlefuit de un bijutier priceput și tinde sa atingă perfecțiunea atât de râvnita.
In vise se destainuie cele mai mari expresii ale dorinței, ale poftei trupești și al ființei ca întreg.
Visul descrie mintea cu precizia unui ceas elvețian.
Perspectiva prin care viața este privită devine una subiectiva, obiectivitatea fiind sfărâmată.
Totul devine posibil și întâmplările sunt conduse de nonsens și de bucăți din sufletul tau ce se regăsesc in tot ce te înconjoară.
Visul poate fi considerat o călătorie prin propria persoana și te poate face sa regăsești părți din tine pe care le-ai făcut uitate.
