Am ales sa numesc acest capitol "Fluturi in stomac" deoarece cred ca fiecare dintre noi a simțit la un momentdat un întreg stol ce-i inunda întreaga ființa.
Momentul in care tot ce tine de persoana aceea te face sa roșești și sa trăiești noi emoții stranii și neașteptate ... totul prinde viața, culorile par din ce in ce mai vi și mai frumoase, natura parca e in perfecta armonie cu ceea ce simți exact ca in lirica eminesciana, muzica îți curge prin vene, iar Tristețea e pt un moment redusă la tăcere .
Noi, oamenii, ființe raționale și purtătoare de suflete, la început pure și nevinovate, pe parcursul vieții ne transformam asemenea unei roci erodate de apa ... Fiecare suflet e modelat de trecerea ireversibila a timpului și nu se oprește niciodată din metamorfoză, exact ca o omida ce așteaptă sa iasă din coconul sau și sa devină idealul sau, fluturele.
Fluturi sunt asociați cu emoția, sau mai bine zis cu puterea acesteia, sunt ființe ce servesc drept exemplu al tinerei și al frumosului, dar totodata efemerului, fiind asemenea omului, trecători.