Lost flowers through the rainbow

chapter four:

Muzică: Inochi No Namae – The Name of Life

Chipurile care nu se văd, se uită, mai ales cele fără un nume. Este păcat cum se pierd în negura timpului, rămânând doar o sumă de cuvinte. Iar atunci când nu mai sunt cuvinte, ce mai rămâne dincolo? Mai rămâne oare ceva?

Nathan nu-i știe numele Ilariei și cu cât trece timpul, din chipul ei rămân linii care conturează un abis negru. Însă, Ilaria, păstrează numele lui Nathan ca pe o amintire a ceva ce nu s-a materializat, dar, oarecum, care a existat doar în mintea ei.

 Mergând pe stradă, puțin mai mulțumit de soarele ce îmblânzește chipul statuii din Piața Centrală a orașului, Nathan se gândește cum și-ar putea folosi mult mai eficace timpul pentru examenele finale ce urmează să vină în iunie și admiterea la facultate. Toate pun presiune pe el și vin cu o repeziciune, de parcă timpul nu mai are răbdare cu el ca în primii ani de generală.

Ilaria păstrează un ritm constant, însă ușor alert. Vreau să ajungă la acasă pentru a-și termina temele, însă vremea încântătoare de afară îi încetinește avântul. Magdalena, colega ei, încearcă să mențină un sincron cu ea, însă nu reușește. Pentru ea, mersul Ilariei este ca un manifest împotriva aprecierii naturii, care înflorește în bătaia soarelui. Astfel că aceasta trebuie sorbită cât mai au ocazia.

Trec amândoi în aceeași proximitate, însă pe străzi paralele. Destinul nu li se întretaie pentru un moment. Poate o simplă întorsătură a capului, un zgomot mai neobișnuit, însă nimic. Ilaria și Nathan își văd în continuare de viață, fiind prinși în gândurile lor.

— Ilaria, mergi mai încep. Mă obosești. Spune Magdalena fără vlagă.

— Mai este până acasă. Răspunde ea.

Nathan își întoarce chipul și imortalizează de la depărtare două fete cu mers grațios. Prima îi pare cunoscută, însă vag. A mai văzut-o undeva. Dar oare unde? Cum își joacă universul cărțile. Te surprinde plăcut. Ilaria se întoarce spre chipul Magdalenei care exprimă indignare. În spate, pe cealaltă stradă, un tânăr le privește preț de câteva secunde, dar apoi își continuă drumul. Chipul pare cunoscut, însă poate îl confundă. Cu toate acestea, acel păr blond, o duce cu gândul la Nathan. Un tânăr ce i-a alimentat o fantezie adolescentină.