Family portrait (Justin Bieber F.F)

Capitolul 1

Cand eram mica a trebuie sa scriu o lucrare  in care sa spun ce cred eu despre vis si realitate, diferenta dintre ele si asemanarea in cazul existentei uneia.Pe atunci , nu intelegeam aceasta tema , nu stiam ce sa spun despre ea , tocmai pentru ca nu stiam diferenta dintre ele.Acum stiu .

In unele momente tragice din viata ta ti-ai dori cu tot dinadinsul sa fie doar un vis urat din care mai tarziu sa te trezesti si sa respiri usurata, asta mi-am dorit sa se intample si cu mine atunci cand familia mea  a murit , am vrut sa cred ca este un cosmar , dar din pacate realitatea crunta m-a lovit.

***Flashback***

In urechile mele rasuna melodia Broken Angel cantata de Boyce Avenue.Ma aflam in masina impreuna cu parintii si fratiorul meu Aiden,care ca de fiecare data se agita in locul lui pe bancheta din spate si ca de fiecare data incercam sa par indiferenta ca sa nu isc din nou o cearta cu el  , avea doar 6 ani si o energie iesita din comun , ca ceilalti copii de varsta lui de altfel, iar acest lucru ma deranja la culme.

Era Ajunul Craciunului si ne indreptam grabiti spre casa matusii Lauren din Londra.Parintii mei vorbeau ceva desi nu ii auzeam muzica fiind data prea tare la casti , dar puteam sa ii vad minunatul zambet al tatalui meu si privirea aceea plina de iubire pe care i-o oferea mamei de fiecare data, ii adoram si le spuneam asta de cate ori aveam ocazia.

Dupa ce am mai privit o data zambitoare la chipul tatalui meu imi sprijin usor capul de geamul masinii si privesc plictisita la copacii care se miscau usor in ritmul vantului de afara scuturandu-si  zapada de pe ei.Ma uit apoi spre cerul de o culoare gri si cativa fulgi incep sa cada usor, adoram iarna si tot ce tinea de ea mai ales ca in  urmatoarea zi era ziua mea de nastere, de aceea Craciunul a fost mereu sarbatoarea mea preferata.

Urmarind peisajul de afara ochii mei incep sa se inchida, casc usor si in cateva momente cad intr-un somn adanc.Imi redeschid ochii atunci cand il aud pe fratele meu cum scoate anumite zgomote si se joaca pe XBOX, imi dau castile jos din urechi si deschid gura  sa il intreb pe tatal meu cat mai avem pana la destinatie , imi amortise corpul din cauza pozitiei pe care o avusesem pana in mometul de fata si nu cred ca mai puteam suporta sa mai stau mult in aceeasi masina cu Aiden.

"Suntem urmariti " il aud pe tata spunand inainte ca eu sa pot intreba ceva.

"De cine ?" intreaba mama iar nelinistea i se putea citi in glas.

"Cred ca stii deja raspunsul la aceasta intrebare" raspunde acesta cu aceeasi teama in voce ca si mama.

"Tata ,ce se intampla ?" intreb eu nedumerita , de data aceasta atragandu-i atentia si micutului meu frate care isi inchide acum jocul si este atent ca si mine la drum.

"Nimic , draga mea , doar tineti-va bine , ok ?Vom accelera putin" spune tata iar acum ii pot resimti si eu frica.

"Cine ne urmareste ?" intreb eu si privesc in spate unde o masina neagra  se apropie din ce in ce mai repede de noi.

"Nimeni , nu iti face griji , totul va fi bine " mai spune tatal meu dar ii puteam auzi tremurul din voce destul de clar , mama nu spune nimic dar tacerea ei denota frica si neliniste.Inima incepe sa imi bata din ce in ce mai tare si incep sa ma agit in locul meu in momentul in care tatal meu apasa pedala de acceleratie.Ma uit in spate speriata dar se pare ca cei care ne urmareau nu se lasau mai prejos si cu cat tata inainta mai cu viteza cu atat acestia ne prindeau din urma.

"Tata ,ne prinde din urma " tip eu speriata .

"Vad asta.Tineti-va bine copii " spune tata inainte sa ia prima curba.din cauza vitezei cu care circula tatal meu, fratele meu cade peste mine  iar urmatorul lucru pe care il fac este sa il iau in brate si sa il tin stans acelasi lucru face si el inchizandu-si ochii si tinandu-i stransi , privesc din nou in spate la masina care gonea cu o viteza uimitoare si se apropia din ce in ce mai tare, desi nu ii puteam observa pe cei care conduceau , desi tatal meu parea sa stie cine sunt si ce vor si cel mai important de ce ne urmaresc , dar de ce se temea?