Privirea ii era tintita pe norii inlacrimati,vantul batea lipindu-i hainele pe corpul de balerina,buzele stranse se abtineau din a scoate revolte.Tacere.
-Deci ai reusit,Maria.Un ras sugrumat de tutun,dar inca dulce, rasuna de pe cealalta parte a firului.La auzul cuvintelor,Maria stramba din nas.Se abtinu sa nu strice momentul,dand glas unui singur cuvant.
-Oare?Un ranjet firav ii aparu in coltul gurii.Stia,stia asta.Reusise.
Maria.O adolescenta de 17 ani,par saten,neingrijit,cearcane adanci sub ochi,piele alba,slaba,si totusi...inca frumoasa.Ochii verzi,pe pielea bolnavicioasa,singurii care dadeau o nota de viu pe chipul mort,distrus de depresie.
-Hei,omule,da-mi niste dulceata.Intra in magazin cu gluga pe cap,facand schimb de priviri cu negrul hipiot ce-si sorbea cafeaua proaspata.
-300.
-Ieri era mai putin,stramba din nas,sagetandu-l aspru cu privirea.
-Era,vrei din ce in ce mai mult,Maria.Nu-ti mai dau,o privi barbatul cu compasiune.
-Da-mi marijuana aia.Marai printre dinti,nervoasa la culme ca un negru putin trecut peste 40 de ani ii dadea sfaturi.Ce stia el despre viata?Ce stia despre greutatile ei? Ce stia despre viata ei si tot rahatul in care cazuse si nu reusea sa mai iasa...dar nici ca dorea?
Ii inmana cateva tigari si pleca,nu inainte de a-l mai privi odata,aratandu-i degetul ''bunavointei''.
1 Februarie.
Nimic nu s-a schimbat.Stii,cateodata ma intreb daca e bine ce fac,daca el...el ar fi mandru de mine,vazand ca mor putin cate putin in fiecare zi si sunt constienta de asta.Mda,stiu,m-a luat cu sentimentalisme,ma mai apuca cateodata,dar tot ce fac e sa mai las putin zidul,macar aici,cat iti scriu,caiet jegos,prafuit si singurul care-mi stie secretele.Fumez 2 pachete si jumatate pe zi si imi bag substante-n vena periodic.Scopul? Stii,ochii aceia,privirea aceea blanda,barba aceea nerasa cu cateva fire carunte,ridurile de expresie din jurul ochilor si licarirea din ei cand ma atintesc.Maria zambi trist,dandu-si o suvita de par dupa ureche.De ei mi-e dor,de tata. Isi trase nasul si-si sterse cu maneca hanoracului lacrimile amare adunate in coltul ochilor.Nu-i placea cand plangea,considera plansul o slabiciune,iar ea era o fata puternica.Si-a dat doua palme in gand pentru a nu o bufni dinou plansul.
Inchise caietul si iesi pe usa apartamentului cumparat de ea insasi,cu toate ca avea o casa si avere lasata,nu se atingea de ele.Le-a lasat fratelui ei si mamei ei vitrege,spunandu-le sa uite ca a existat si urandu-le o viata frumoasa. ''Adio,eu ma duc la tata'' . Ultimele cuvinte inainte de a iesi pe usa casei cu 2 etaje.
Imi aprind tigarea si trag cu pofta sufland fumul in aerul inghetat,cum am facut-o de multe ori.Pasesc pe aceleasi urme ca si saptamana trecuta,ma indrept catre aceeasi piatra neagra si litere inscripitionate pe ea. ''River Damiel '' 1970-2013-11 mai. Tata.
-Maria?Imi intorc privirea si raman perplex.Raman cateva secunde si spun.
-Carciuma e pe strada cealalta.
Si asta a fost primul capitol.Vointa e cea care predomina,dar si cruda realitate care te poate lua pe nepregatite.Continuarea o descoperiti voi.
