9 Ani Diferenta | Feat// Kim NamJoon

1

Myung: Unde sunt? Și tu cine ești?...

Am întrebat nedumerită, privind un bărbat care tocmai mi-a turnat apă pe față ceea ce m-a făcut să mă trezesc.

Namjoon: Oh, te-ai trezit.

Myung: Poți să răspunzi?...

Namjoon: Ești la mine acasă, și mă cheamă Namjoon.

Myung: Ok, asta am înțeles. Poți să-mi spui acum și ce caut aici?

Namjoon: Mă plimbam, iar atunci te-am văzut leșinată într-o stradă, erai lângă un club.

Myung: M-mersi?...

Namjoon: Cu drag, dar să știi, nu am găsit nici un act pe la tine, nici un telefon și nu știu ce să fac, îți spun sincer că m-am temut să merg la poliție.

Myung: Oh, stai liniștit, poate o să-mi amintesc eu detaliile astea...

Mi-am pus mâna pe față și brusc mi-am dat seama că la modul cel mai serios, nu știu ce e cu mine. Îmi aminteam lucruri dar în același timp simțeam că am ratat ultimii ani din viața mea.

Namjoon: O să stai aici peste noapte, ești plină de vânătăi.

Myung: Unde? Stai, e ciudat, eu chiar nu știu cum mă cheamă și...

Namjoon: Am văzut pe mâini, în rest nu știu și tocmai de asta vreau să dormi aici, poate e doar o chestiune de timp până îți aduci aminte ceva.

Myung: E ok, nu mă dor vânătăile, doar capul.

Namjoon: Te las puțin singură?

Myung: Da, două minute.

Namjoon iese din cameră. Dau pătura jos de pe mine și observ că am julituri pe tot corpul. Încerc să mă ridic din pat, apoi ies pe ușă. Coborând scările observ 3 băieți jos. Mă opresc la mijlocul lor și trag cu urechea fără să fiu văzută, sunt până la urmă aici 4 necunoscuți.

???: Ce-ai de gând să faci cu ea?

Namjoon: Nu știu, habar n-am nici cum o cheamă, sper să-și amintească măcar asta.

???: Păi da mă, dar dacă nu reușim să-i găsim părinții, ce facem?

Namjoon: Doamne, nu știu! Nici 18 ani nu cred că are, mai are și liceu probabil.

???: Auzi, du-te și întreabă chestile astea, poate știe.

Îl văd pe Namjoon cum urcă, iar atunci mă prefac că n-am auzit nimic și cobor.

Namjoon: Oh, ești aici...

Myung: Da, am zis să merg puțin, sunt amorțită.

Namjoon: Bun, stai jos.

Namjoon mă prinde de încheietură și mă duce lângă o canapea. Mă așez, iar atunci se ridică celălalt băiat.

Myung: Poți să stai dacă vrei.

???: Nu, lasă.

Namjoon: Ascultă, poți să ne spui măcar cum te cheamă?

Myung: Păi, Myung Hakuro...

Namjoon: Și câți ani ai?

Myung: 15...

???: Vai doamne, e în primul an la liceu, să facem bine să o găsim pe mama ei repede!

Namjoon: Bă, nu o speria, te apucă țipatul?

???: Uh, hai să-i căutăm o rețea de socializare sau ceva.