E deja dimineață. Sunt trezita de Kim care trăgea de mine de parcă era război și de Namjoon care râdea.
Myung: Ce mai e?
Namjoon: Pleci în Daegu, nu mai ști?
Myung: Păi nu ți-am dat nr meu...
Namjoon: Păi dă-l, tot o să mai vreau să vorbesc cu tine.
Tae: Ce dulce, vezi că My-
Myung: TAE!
Tae: Da?
Myung: Uhm, cum a fost aseară?...
Kim începe să râdă și apoi spune:
Kim: Am înteles la ce s-a referit prin 20
Myung: Bă, mă faci să vomit.
Kim: Lasă, când o să îl vezi în pat pe Namjo-
Namjoon: Nu o să mă vadă în pat niciodată, are 15 ani!
Myung: Puteți să ieșiți afară să mă îmbrac?
Tae: Kim, haide.
Tae o ia pe Kim de mână și ies afară, cu Namjoon în spate, iar atunci îl împinge și închide ușa pe din-afară.
Myung: Nu-i amuzant!
Namjoon: Dă drumul!
Tae: Când se schimbă Myung!
Namjoon: Schimbă-te, mă uit pe geam, stai liniștită.
Myung: Ok...
Îmi iau hainele din ghiozdanul in care le-am pus, și apoi îmi dau tricoul jos privind pe geam. Privind afară îmi dau seama că mă reflect, și că exact acolo se uita Namjoon.
Myung: Poți te rog să nu te uiți în reflecție?
Namjoon: Scuze, pitic...
Mă întorc cu spatele și îmi iau un tricou alb, strâmt și o pereche de blugi mulați negri. Îmi iau adidași în picioare și apoi mă îndrept către Namjoon.
Myung: De ce te uitai așa?...
Namjoon: Nu mă puteam abține, scuze...
Myung: Mor, pervers ești.
Namjoon: Scuze...
Myung: Nu mă supăr, stai liniștit.
Tae deschide ușa și atunci spune:
Tae: Bă, haide azi, înțeleg că mai vorbiți dar aveți destul timp în astea trei ore cât mergem la Daegu.
Myung: Auzi, salvează numărul...
Namjoon: Păi dă-l...
Îi dau numărul meu, apoi mă adaugă pe WhatsApp și după ieșim pe ușă plecând spre mașină. Urcăm în ea în timp ce băieți au pus niște lucruri în portbagaj, și după aia vin și băieții.
Tae: Auzi, nu mă lași pe mine în spate cu Kim?
Myung: Bine...
Ies din mașina și urc în spate lângă Namjoon, apoi fără să-mi dau seama mă holbez la el. Dintr-o dată se uită la mine si spune:
Namjoon: Vrei ceva?
Myung: Nu, scuze, mă blocasem...
Namjoon: E ok...
Ne uităm unul la altul, eu înroșind, apoi întorcând capul de rușine. Namjoon baga cheile în contat și pornește spre Daegu, timp în care trăgeam cu ochiul la el.
Trecuseră 3 ore, iar eu mai aveam doar 15 minute până acasă.
Kim: Doamne, deci nu cred că nu mai ști nimic de locul ăsta.
Myung: Aici te-ai sărutat cu Dae, nu?
Kim: Mor, de unde ști?
Tae: Bă... Da acum pleci si tu, nu?...
Kim: Da.
Tae: Auzi... Nu-mi dai numărul tău?...
Kim: Pentru?
Tae: Păi...
Kim: Tae, asta-i aventura toata ziua, a fost ce a fost, gata.
Tae: Oh...
Namjoon: Faza e ca nu mai avem cum să ne întâlnim...
Kim: Am vorbit cu Myung și am zis că facem facultatea la Seoul...
Namjoon: Mai sunt 4 ani până atunci.
Myung: Așa e...
Namjoon: Auziți, terminați clasa a 9-a aici și poate veniți la Seoul pentru a 10-a.
Myung: Și asta e o idee...
Namjoon: Ajungem în 5 minute.
Mai așteptăm 5 minute si îmi aduc aminte deja de locurile de aici. Trebuia să coborâm din mașină, și atunci am început să lăcrimez fără să mă vadă băieții. La un moment dat Namjoon mă cheamă la el, și atunci merg cu capul în jos.
Namjoon: Ești bine?
Myung: Namjoon...
Namjoon: Da?
Myung: Poți să mă iei în brațe?...
Namjoon se apleacă și mă strânge în brațe exact la înălțimea mea. Încep să plâng și mai tare, și atunci observă Tae
vine la mine în timp ce Namjoon mă strângea în brațe, și spune ușor:Tae: Nu mai plânge...
Namjoon: Plângi?
Spuse în timp ce mi-a dat drumul și s-a uitat în ochii mei.
Myung: M-am atașat de tine...
Namjoon: O să vorbim video, vorbesc cu tine când vrei, doar nu plânge...
Myung: O să-mi lipsești...
Namjoon: Și tu mie.
Tae: Auzi, nu prea te suportam, dar nu-mi place să văd că plângi, pot să?...
Myung: Vino aici.
Tae vine și mă strânge și el lă rândul său în brațe.
Kim: Myung, tot o să trebuiască să-i dai drumul...
Tae îmi dă drumul, apoi mă uit iar la Namjoon. Lacrimile iar apar pe fața mea, iar atunci vine iar la mine.
Namjoon: Nu mai plânge, te rog.
Kim: E atașată de tine, ieri cât am fost în uber doar de tine a vorbit.
Namjoon: Pitic, o să mă mai vezi.
Tae: Namjoon, haide...
Myung: P-pa...
Kim mă ia de mână și intrăm în casă, în timp ce ne uităm cum băieții pleacă.
CITEȘTI
9 Ani Diferenta | Feat// Kim NamJoon
Fanfiction~Unde sunt... Și tu cine ești? ~Oh, te-ai trezit. I-am auzit doar primele cuvinte rostite, și deja inima mi-a jucat feste. Mă numesc Myung Hakuro, am 15 ani și tot ce pot să spun, e că mai mult nu știu. M-am trezit pur și simplu intr-un pat, fară să...