One Direction ~ Live While We're Young (Niall Horan FF)

One Direction ~ In a date with a perfect stranger

Cand am ajuns in aeroport, avionul a mai mers cam 5 minute pana sa "parcheze". Cred ca au fost cele mai lungi 5 minute din viata mea, din cauza emotiilor. Cand avionul a "parcat" , toti pasagerii s-au ridicat in picioare, fiecare incercand sa isi ia bagajul de mana din micul mare dulapior de deasupra capului. In aproximativ 5 minute am coborat din avion si, cu ajutorul semnelor am ajuns in locul unde aveau sa vina bagajele. In timp ce asteptam sa ajunga bagajele, eu ma tot uitam pe acel geam mare de unde poti vedea avioanele in dimensiunea lor adevarata, nu niste muste albe sau colorate care se vad din departare.

Am asteptat ceva timp pana sa ajunga bagajele si, ca de obicei, toata lumea s-a inghesuit ca sa isi ia primul bagajul. De parca nu tot aia e daca ne asezam frumos si asteptam linistiti fara atata zarva. Ma rog. Pana la urma ne-am luat bagajele si, urmarind indicatoarele, am ajuns la iesirea din aeroport.

Acolo ne astepta proprietarul hotelurilor la care lucreaza mama. Ne-a ajutat sa indesam bagajele in 4x4-ul lui si am pornit spre hotel. Mama incerca sa il convinga sa ne lase sa locuim in hotelul lui, iar el spunea ca are o conditie speciala dar ca o sa vorbim despre asta la hotel. Cand a spus asta, s-a uitat cu o privire ciudata la mine. Nu i-am dat importanta si am privit pe geam.

Era un peisaj foarte frumos. Puteai vedea persoane de toate varstele razand si bucurandu-se de vremea aproape neschimbatoare din aceste insule. Am vazut si foarte multi turisti indreptandu-se spre plaja sau spre micutele tarabe cu suveniruri de pe marginea strazilor.

Dupa un drum nu mai lung de 30 de minute, am ajuns la hotel. Cred ca era preferatul lui pentru ca aici statea el. Ne-a invitat inauntru si i-a aratat mamei de unde sa inceapa sa munceasca. Omul asta este chiar prost. Din prima secunda o pune sa munceasca? Huh, ce oamenii tampiti exista pe lumea asta.

In timp ce el ii explica mamei mele ce anume trebuie sa faca, eu stateam ca o statuie in receptia hotelului impreuna cu toate bagajele. Am stat asa cam 10 minute pana cand s-a intors irlandezul ala nebun, apropo, am aflat ca il cheama Josh. M-a examinat putin din cap pana in picioare si dupa a schitat un zambet urmat de un tusit ciudat.

-Deci tu esti Rose, fiica Ralucai. spuse el privindu-ma atent

-Da, eu sunt. Iar tu esti seful mamei mele. Ceva mai nou? am spus eu cu putin tupeu.

Tipul s-a uitat la mine destul de ciudat iar apoi a chicotit. Ce-o fii cu el?

-Cred ca daca ai vrea sa locuiesti in hotelul meu preferat ar trebui sa te comporti mai civilizat. spusese el cu zambetul ala ciudat pe fata. Incepe sa ma scoata din sarite

Cu toate astea, avea dreptate. Trebuia sa fiu mai politicoasa daca el chiar ne oferea sansa sa locuim in hotelul lui. Am zambit si eu apoi mi-am cerut scuze.

-Nu trebuie sa iti ceri scuze. Asa sunt copilasii ca tine, mai "duri". Acum sa iti zic mica mea conditie. V-a trebui sa te intalnesti cu fiul meu. De 2 ani si ceva nu a mai avut o relatie. Va trebui sa fii tu insati. Sunt sigur ca va veti placea reciproc. a spus el dinnou cu zambetul ala pe fata.

Nu prea eram de acord dar daca asta era singura conditie, trebuia sa o fac si pe asta. Ce aveam sa pierd? Am acceptat si mi-a spus ca azi la ora 8 el va avea sa ajunga aici cu niste prieteni si ca ne vom intalni maine la ora 4 la o cafenea mai retrasa.

M-am dus in camera mea, pe care o imparteam cu mama. Era mai mult un apartament deci eu aveam camera mea separata. Am inceput sa despachetez si la sfarsit mi-am aranjat cu grija colectia mea de chitari. Am terminat pe la 9:30 deci "tipul misterios" cu care trebuia sa ma intalnesc, si prietenii lui, au ajuns deja. Am inceput sa inspectez fiecare coltisor al apartamentului meu si dupa mi-am aranjat patul si m-am trantit in el. Am dat drumul la televizor si ma uitam la o emisiune destul de interesanta. Dupa cateva minute s-a auzit usa iar eu am tresarit. M-am ridicat din pat si m-am dus sa vad cine era. Era mama, cine altcineva sa fie?