Nu e vina ta... (Pauza De Scris-nush Cand Revin)

4. Confuzie

Confuzie.

Havasi stătea pe unul din scaunele din spatele barului urmărindu-şi prietenul care spala nişte pahare.

-Nu prea a fost lume astazi, nu? îl întrebă el, rotindu-se dintr-o parte în alta.

Prietenul lui se făcu că nu îl aude, continuându-şi treaba nestingherit.

-Cred că te voi concedia. Nu e normal sa ma ignori, adăugă Havasi abtinandu-se sa nu rada.

-N-ai decât, nu vei găsi pe nimeni care sa te suporte, replică tânărul distrat.

Havasi il lasa sa creada că ceea ce spune este adevărat. Conform spuselor lui Tonga, el nu era prea sociabil si ii era greu sa lege relatii, de orice fel, cu persoane noi chiar si angajati fiind, insa in realitate lucrurile stateau total diferit. Era retinut cu cei in care nu avea incredere. Atat!

Tonga lucra la el de câţiva ani buni, după ce ambii terminaseră facultatea. Nu înţelegea de ce nu renunţa la munca asta prost plătită comparativ cu pregătirea pe care o avea, dar nu-şi bătea prea mult capul să afle motivul. Era bine aşa cum stăteau lucrurile. Barul functiona si ii mentinea lui Havasi un stil de viata decent, fara sa fie nevoit sa apeleze la familia lui. Impreuna cu Tonga faceau o echipa buna.

-Ati mai aflat ceva de Leyla? întrebă Tonga, în timp ce îşi ştergea mâinile pe un şervet.

Havasi se încordă pentru o clipă, apoi oftă adânc.

-Nu. Onan mi-a zis că nu au aparut noutati, dar ca e mai mult ca sigur în viaţă. Eu una sper să fie în viaţă, murmura mai mult pentru el.

-Onan de unde ştie? întrebă Tonga, uitandu-se atent la carpa din mana, ca si cand ar fi vorbit cu ea si nu cu Havasi.

-Banuie, nu ştie. Poate ca isi doreste sa creada asta, la fel ca si mine.

Tonga pufni a nemultumire. Nu-l plăcea prea mult pe Onan. Nu avusese niciun conflict cu el, însă pur şi simplu nu-l agrea. I se părea rece, dur, vanitos. Faptul că prietenul lui cel mai bun, Havasi, nu-l vedea cu aceeaşi ochi îl frustra, dar nici nu încerca să-şi expună părerile despre el în faţa acestuia. Până una alta erau totuşi fraţi, iar acest lucru contrabalansa oarecum orice gând legat de felul de a fi al lui Onan în ochii lui Havasi.

-E aproape ireal ce se întâmplă. Credeam că în sfârşit va fi fericită. Când am vorbit cu ea ultima dată mi-a spus că urmează să-mi dea o veste bomba... N-a mai apucat, spuse Havasi mai fără glas.

-Ce crezi că voia să-ţi spună? întrebă Tonga, devenind dintr-o data foarte atent.

-Cine ştie? N-am întrebat-o mai multe, ar fi trebuit să ne vedem săptămâna trecuta.

-Ce părere a avut Onan despre plecarea ei de acasă? întrebă Tonga, luând două beri din frigider şi aşezându-se pe un scaun în aproapiere de Havasi. Niciodata n-am discutat despre asta.

Acesta ridică din umeri şi bău o gură din continutul rece al sticlei.

-Se poate spune că nu era prea încântat, deşi n-a făcut nimic să o oprească. Mereu spunea că se va întoarce.

-Vezi bine că nu avea de gând să o facă. Dacă nu a renunţat atunci când Onan i-a tăiat cărţile de credit şi i-a luat maşina, când în sfârşit avea un loc de muncă, cu atât sunt mai sigur...

-M-am gândit şi eu la asta, dar n-am vrut sa fiu eu cel care ii spune si lui Onan, interveni Havasi. El traieste parca intr-o lume paralela. Nu inteleg cum a putut fi de acord cu acea casatorie. Leyla voia sa se indragosteasca si sa fie iubita, nu tratata ca o marfa de schimb.