Another way to love

Nepotul

-Nu,nu doamna. Nu e altul trimis de cei de la Steven's Asilum. O stiti pe doamna Martha Cowley? e nepotul ei.

-Realizezi ca nu sunt experta in astfel de cazuri? nu am o diploma care sa ma sustina.

-Atunci de ce oamenii va vor? pacientii va vor!

-Taci! nu mai folosi cuvantul "pacient". Sunt niste copii de 16 ani, buimaci, de bani gata, care ori sufera din dragoste si vor sa se sinucida ori s-au plictisit de luxul lor infect si cauta senzatii tari. Pacientii sunt oamenii care trec direct la psihiatrii si dupa la Steven's Asilum, ironiza femeia numele companiei. Dar eu sunt de vina, eu am fost draguta cu firma asta de psihologi cu capul patrat, eu am intervenit in cazul Diary, eu a trebuit sa ghicesc unde era ascunsa copchila si tot eu am avut nesatisfactia sa descopar ca avea 14 ani si fusese violata de propriul ei frate! Imi urasc prostia.

-Ati fost direct introdusa in baza de date a Clariele-ului dupa acest incident,nu? era unul dintre cele mai dificile cazuri, asa-i? cum ati stiut unde era ascunsa fetita?

-Nu ma intelege gresit, nu sunt deteciv. Nu am niciun talent si nu am spirit de observatie. In plus nu sunt deloc rabdatoare. Am mai repetat si o sa tot repet: am ghicit! jurnalul ei era clar, si eu scriam exact ca ea. Nu scrisese nimic de fratele ei. Nu pomenise de nimic ce avea legatura cu familia. Isi luase jucaria de la firma aia de jucarii rusesti. Ma rog, e o intreaga imbarligatura. Detectivul Sean a rezolvat mai mult de jumatate din caz. Eu trebuia sa ma abtin sa vorbesc cu fata aia. Ea m-a condamnat la o viata in slujba Clariele-ului. Politia a zis ca asa talente nu sunt de trecut cu vederea. Ii urasc pe politisti. Oricum nu le inteleg treaba in povestea asta.

-Doamna Lisa! ati intarziat. Nepotul Doamnei Cowley e in sala 26.

-I-au "rezarvat" si o sala? copilul asta va avea de-a face cu mine. Ii sucesc capul si o scot pe Martha nebuna din toata buimacia asta!

Lisa Stone bocanea cu perechea ei de botine Manolo Blahnik pe culuarele Centrului de Cercetare si Practica Psihologica Clariele din Washington DC. Isi ura meseria. Fusese obligata sa munceasca acolo in urma cu 2 ani. Nu intelegea pe deplin situatia cand accepta sa intervina in celebrul caz Diary. Poate nu ea rezolvase cazul (ci detecticul Sean Lin) dar ei i se confesa fetita. Finalizand cazul intra direct intr-o baza de date si i se facea instantaneu carte de munca pe Clariele. Incercase sa vorbeasca cu avocatii si avuse un proces cu Clariele-ul si azilul legat de Clariele, Steven's Asilum dar raspunsul fusese astfel: "...detineti un talent urias, fetita din cazul Diary era bolnava psihic si ati reusit sa scoateti o marturie perfecta cu fortele proprii. Vrem sa vedem cum va descurtati in 3 luni. Daca veti face o impresie fenomenala veti primi bani nu numai de la locul de munca ci si de la guvernul de aici pentru ca <<talentul dumneavoastra nu e o proprietate privata ci publica>>". Urmara trei luni in care ispita banilor fu prea puternica pentru Lisa Stone si in cele din urma acceptase sa munceasca acolo fara dreptul de a demisiona. Avuse noroc cu acei copii. In timp ce zeci de psihologi cu master sau chiar cu doctorat se chinuiau sa le ofere cel mai lung diagnostic, Lisa le punea doua intrebari, zbiera uneori, vorbea cu familia si le dadea sfaturi cu adevarat folositoare. Blestematii de copchii erau transparenti in cele mai multe cazuri. Lisa stia cine avea sa treaca la suicid sau cine doar se prostea. Uneori esuase datorita usorului ei iz de superficialitate iar copii cu probleme au fost trimisi la psihiatrii cu diploma de specializare si de acolo la Steven's Asilum. Era tot o mafie. Inchideau toti copii aroganti si mincinosi si ii innebuneau cu adevarat in acele conditii de stres.

Pierduta in ganduri, Lisa deschise usa salii 26. Marta Cowley se agita pe un scaun cu rotile. Inspectorul de politie supraveghea locul (de parca nu erau de ajuns camerele de filmat) si Directoarea-adjunct, Betsy, o invita pe Lisa sa ia loc langa "pacient". Baietelul asteptat de doamna Stone nu era tocmai un baietel. Ii lua fisa biografica, citi numele(Christian Meis) si varsta(25 de ani) si arunca cu dispret foaia:

-Ce dracu' cauta un major aici? e de azil, e nebun, se va arunca de pe bloc dupa ce isi va omori parintii si pestii din acvariu. Sariti domn' Inspector, poate are o arma si vrea sa ne impuste. Martha, nu uita sa lesini... asa, ca sa dai bine pe camerele astea scumpe de supraveghere care vad ca nu-si au rostul! se enerva Lisa.

Toti o priveau cu ochii bulbucati. Martha bolborasea ceva si secretara Lisei incerca sa-si ascunda rasul prietenesc. Doamna Stone il lua de mana pe "pacient" si parasi incaperea in strigatele impacientatei directoare-adjunct. Totul decurgea conform planului.