Vina mea

1.Mai mule despre Kenan

De multe ori, Kenan pretindea că nu poate păți nimic, că nu există lucru care să îl rănească atât fizic cât și psihic. Era doar un puști când se gândi la asta.
Derulăm la vârsta de 17 ani a lui Kenan:
-Regreți ceva din tot ce a făcut pentru tine?
-Nu...
-Regreți ceva din ce ai făcut pentru ea?
-Puteam să fiu un copil mai bun...
-Nu toți suntem perfecți, trebuie să înțelegem asta.
-Da...Se poate spune.
-Am terminat ședința de azi, te poți retrage, Kenan.
-Mulțumesc...
Din perspectiva lui Kenan:
Am pierdut-o...am pierdut-o pe singura persoana pe care o iubeam, și încă o iubesc, chiar dacă nu mai este.
Sper că s-a dus într-un loc mai bun, fără atâția demoni care sunt pe pământ. Demoni care se înfățișează prin trupul omului, un costum nu așa de bun, am văzut toți de ce este capabil un om. Oare de ce are atâta răutate în el? Nu poate înțelege nimeni. Mama s-a dus, va trebui să mă descurc singur...singur în balamucul ăsta. Dar sunt tare, mereu am fost, indiferența e un scut de apărare destul de bun, îl practic de 17 ani, mă voi descurca în continuare.
În prezent, Kenan are 23 de ani:
Ouă...m-am plictisit de atâtea ouă!
-Naşu! țip eu disperat
-Ce-i, copile?
-Vreau să trăiesc singur.
-În nebunia asta?
-Da! Vreau să îmi găsesc rostul meu în viața și sa descopăr ceea ce îmi place sa fac.
-Și ce te oprește?
-Casa asta! Tu, naşule...
-Pleacă, copile, vom vedea dacă te vei descurca.
-Vom vedea, naşule...
.
.
.
.
.
.
Citește capitolul 2 pentru a afla ce se întâmplă cu Kenan și cum se va descurca mai departe.