Vina mea

2."Cum ar trebui sa trăiesc?"

Din perspectiva lui Kenan:
E greu...e greu sa nu știi ce sens ai în viața asta, în lumea asta, unde toți sunt supuși altor oameni, altor plăceri decât ale lor. E chiar hilar, cum oamenii își fac singuri rău, dar ce să faci, asta este civilizația. Prefer să nu mă atașez de oameni, am propriul meu echilibru în viață.
Și de asemenea, și o femeie, frumoasa ca razele cerului pe un petic de umbră. Așa este ea, umbra este inima mea iar ea razele soarelui. E frumos, să vă povestesc mai mult? Am cunoscut-o când am hotărât sa îmi fac o viață, atunci când am plecat din casa nașului meu. El a avut grija de mine și m-a scos ușor câte ușor din balamucul meu, m-a pus pe picioare după moartea mamei mele. Dar ea, ea mi-a arătat ce este aia viața și de atunci am fost dependent de viață, dependent de ea. Dar oare cum ar trebui sa trăiesc? În obsesie sau în realitate?(asta sa spuneți voi în comentarii)
[...]
Din perspectiva Amaliei:
-Iubire... zic eu
-Da, frumoasa mea, ce este? Nu ai somn? întrebă Kenan încet.
-Nu...
-De ce, Amalia?
-Îmi e frică...E ceva în neregulă în viața noastră.
-Ce anume?
-Parcă suntem prea fericiți....Îmi e ca nu cumva ca atunci când se va întâmpla ceva rău să cădem. îi zic lui Kenan fiind în brațele lui .
-E ora 03:45....La asta te gândești în loc sa dormi? Lasă viața să ne arate drumul ei.
-Dar....
-Niciun dar. zice el trecând cu un deget peste buzele mele.
-Am încredere în tine....
-Așa sa faci. îmi spune sărutându-ma
De dimineață:
Ochii mi se deschiseră ușor la pătrunderea razelor soarelui în dormitor. Mă gândeam cât era ceasul, Kenan nici el nu avusese somn după ce i-am spus la ce mă gândeam...am fost la o plimbare în fața casei, sub luna plină. Barbatul meu încă nu s-a trezit, îl voi lăsa să doarmă, trebuie sa fac micul dejun. Mă ridic ușor din pat, picioarele mele conducându-ma imediat spre baie.
[...]
-Iubire! strig eu după Kenan
-Acum! spune acesta venind spre mine dându-mi un sărut scurt și dulce.
-Am pregătit micul dejun, sper că îți este foame, iubire.
-Hmm...foame de buzele tale, foame de dulceața lor. zice el apucându-ma de talie.
-Mereu ești atât de romantic! spun eu înroşindu-mă
-Mereu îmi ești inspirație. spune el uitându-se în ochii mei.
-Barbat adevărat. zic eu lipindu-mi buzele cu ale lui.

Și asupra noastră se lăsa liniștea, lăsam buzele sa ne controleze sentimentele.
.
.
.
.
.
.
Dragii mei, sper că vă place cartea. Următorul capitol va fi foarte frumos și mai lung, rămâneți cu ochii pe carte!