O carte fără înțeles.Capitolul 2

12 4 0
                                    

  Tayla îl gasisera pe Oculus printre raioanele de tablete.Tayla incepe sa faca anumite sunete pentru a-l speria pe Oculus:
----Buuhuuhuu,Oculusss,sunt ea Vampirinaa...buhuhuu
  Oculus speriat incepe sa tipe alergand spre Tom.Tayla vine la scurt timp dupa ce Oculus a ajuns la Tom,incepand sa rada de el:
----Off,ce natarai mai sunteti.V-ati speriat de o fata.Fraierilor...
  Tayla spunandu-i lui Oculus ca ea la speriat.Oculus apleaca capul in jos fara sa spun niciun cuvant.
  Dupa o ora de asteptare acestia decid sa-si ia inima in dinti si sa gaseasca o cale de evadare pentru a nu fi nevoiti sa intarzie la liceu a doua zi.A trecut o ora,au trecut doua ore si nimic."Separe ca nu avem nicio cale de scapare..."zice Tayla cu o voce joasa.Darr...norocul se arata in fata celor trei printr-o trapa in magazia omului de serviciu.Tayla nu sta mult pe ganduri si o deschide pentru a afla ce se ascunde acolo.Dupa cinci minute de coborare in continuu cei trei au ajuns intr-o pestera in care se pare ca...cineva a locuit acum cativa ani buni in ea.Imediat ce au aprins lanterna telefonului cei trei au vazut un tunel sapat parca de un puscarias care incerca sa scape din inchisoare.Aceasta nu sta mult sa se gandeasca ca deja incepe sa se tarasca prin tunel numai ca sa gaseasca o iesire,catre lumea de sus.Tom si Oculus neavand incotro o urmeaza le Tayla prin tunel.O ora,a trecut o ora decat cei trei merg prin tunel pentru a gasi o cale de scapare,iar tocmai cand Tayla credea ca tunelul nu are niciun sfarsit si ca speranta ei aproape ca nu mai exista,la cinci metrii de ea se reflecta o lumina.Tom incepand sa strige:
----Am scapat,am scapat!
  De fapt adevarul era ca au scapat,mai zis de tunel pentru ca se pare ca acel tunel nu ducea afara ci ducea intr-o biblioteca straveche parca stapanita de egipteni...

O carte fără înțeles.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum