Zapacita infernului

Minunea vietii

Usor , usor imi revin iar simtul olfactiv imi este invadat de un miros intepator . Miroase a clor din abundenta.Mirosul acesta steril , de spital , trist ma DEPRIMA.Nu-mi aduc aminte cand totul s-a sfarsit.Stiu doar ca eram in camera lui An si o cautam iar apoi totul s-a intunecat ca si cum as fi cazut intr-un hau adanc fara scapare.

-Isi revine! aud cum striga cineva langa mine si in urechea dreapta se aude un tiuit infernal

-Nana! imi aud numele si realizez ca e Liam

Ma fortez sa deschid ochii si il vad stand langa mine , cu mana mea intra sa tinuta strans langa pieptul lui.

-M-ai speriat! spune el si se apleaca sa ma sarute pe frunte

-Ce s-a intamplat ? il intreb bulversata realizand brusc ca ma aflu intr-un spital

-Ai lesinat , spune acesta prea vesel pentru fapta ce a fost comisa

-De ce esti asa fericit? il intreb nedumerita si putin suparata

-Nu ai idee ce bucurie mi-ai facut , spune acesta de parca tocmai castigase la loto

Usa de la camera se deschide usor iar in incapera micuta dotata cu aparate ce monotorizau numai ele stiu ce intra un doctor tanar , pe undeva la 30 de ani , parul sau brunet il tinea prins intr-o coada de cal la ceafa iar in ochii sai verzi se putea citi fericirea .Nu arata deloc ca si un doctor , mai degraba ca un motociclist , trupul bine lucrat se putea observa usor pe sub hainele specifice meseriei.

-Felicitari spune si se uita peste niste fise

-Multumesc...cred , spun eu total nedumerita

-Nu i-ai spus inca? il intreaba acesta pe Liam iar el dezaproba printr-o miscare a capului iar doctorului ii dispare zambetul de pe fata

-Va las sa discutati , revin mai tarziu cu fisele de externare spune acesta inchizand usa dupa el.

-Liam , sunt pe moarte? spun speriata

-Nu chiar...spune acesta si se preface suparat

-O doamne , spune-mi odata lupule!

-Mai stii tu dimineata aceea in care ne-am intors de la razboi? spune acesta si un zambet ii apare pe fata

-Da spun usor rosinduma

-Ei bine , o sa avem un lupisor sau o lupisoara , orice e bine spune acesta iar mie cred ca imi vor sari ochii din orbite

-Liam , nu e amuzant , sa stii , ii spun ducandu-mi mana la burta si apasand-o usor

-Nu glumesc spune acesta si ma ia in brate

-Chiar vom fi parintii?ii spun eu in timp ce ii raspund la imbratisare

-Da...abia astept spune si imi da drumul

***

-Christian! strig si fug sa prind baietelul de 5 ani care incearca sa se sinucida sarind de pe vapor direct in Marea Egee

Suntem intr-o croaziere de vreo 3 zile deja si il vad cum isi pierde rabdarea.Asta e a 5 a oara cand incearca sa inoate cu delfinii dupa cum spune el. E un neastamparat.Ii zambesc si ii stric parul caprui si moale . Ochii sai albastri care i-a mostenit de la sotul meu ii sclipesc dezvaluind ganduri dracesti ce ii trec prin micul capsor.

Eu si cu Liam ne-am casatorit chiar dupa marea veste . A fost o nunta retransa , doar eu , el, Matei si An care a aparut si ea dupa o saptamana de la aparitia lui Matei . A trebuit sa ramana sa isi revendice tronul , care i-a ramas ei de la moartea mamei sale in razboiul pe care il duceau.Pentru ca doar femeile pot conduce acel regat ea e mai mereu pleaca si Matei  o insoteste . Fratele ei e acum seful armatei si sta bine mersi intr-un birou de unde spanzura si taie.

Soarele se scufunda in apa de culoarea safirului care pare a fi luat foc de la mingea ce il incalzeste linistita si adormita.Liam sta sprijinit de balustrada si admira peisajul in timp ce eu il conduc pe Christian la locul de joaca si il las in grija unor oamenii pentru care ma rog sa ii supravietuiasca.

-E ca un dracusor , ii spun lui Liam in timp ce il iau in brate si privim apusul

El isi strecoara o mana pe dupa gatul meu si ma pupa pe frunte.

-Stii , suntem casatoriti de 5 ani , dar tot nu stiu de ce ai fost exilata , spune acesta dupa un moment de liniste iar eu trag aer adanc in piept

-Pentru ca am incercat sa il omor pe Alfa , n-am reusit iar ca pedeaspa am fost exilata . Au crezut ca sunt un pericol pentru conducatorul lor si ca il voi ucide cand se astepta mai putin.Ii raspund eu privind apusul trista iar el ma strange si mai tare la pieptul lui

-Eu oricum te iubesc , si pe tine si pe fiul nostru spune capturandu-mi buzele intr-un sarut

-Si eu , ii raspund dupa ce imi da drumul

Ei bine , dragi cititori , asta a fost tot. Dupa cum am spus, va fii o partea a doua pe undeva prin mijlocul lui Octombrie si sper ca o veti urmari si pe aceea si o sa va placa la fel de mult . Cartea va fi putin diferita , personajele principale se vor schimba , vor aparea altii inamici , pe scurt va fi o alta carte dar care o va avea pe aceasta drept istoric , si cu asta am spus destul . Va voi astepta acolo.Multumesc de toate vizualizarile , voturile si comentarile voastre , nu va puteti da seama ce a insemnat aceasta carte pentru mine si ce inseamna inca.

Ne mai vedem pe aici si spor la scoala,liceu,facultate.See ya!