Pe cine iubesc de fapt?

Capitolul 1

    Cand m-am decis ca vreau sa lucrez undeva in weekend-uri am luat in calcul si posibilitatea ca as putea cunoaste oameni noi, in special baieti, dorindu-mi o relatie, iar universul a fost de partea mea, deoarece mi s-a intamplat ce mi-am imaginat cu ceva timp in urma sa ma angajez.

        Eram in clasa a 11-a, iar una dintre prietenele mele, Alexis, lucra intr-un supermarket. Facea reclama la diferite produse, un lucru usor de facut, iar eu am decis ca ar fi bine sa merg cu ea. Astfel puteam face si cativa bani de buzunar, dar automat cunosteam si oameni noi.

     Intr-o zi, Alexis m-a sunat ca sa-mi spuna ca are nevoie sa inlocuiesc o fata la munca. Eu eram la liceu si i-am spus ca nu pot ajunge, dar m-a rugat foarte mult si am decis sa plec de la ultimele ore si sa merg sa ajut. A fost prima zi de munca pentru mine, desi era ilegal pentru ca nu aveam niciun act care sa ateste ca eu lucrez acolo. Mi-a placut si de atunci m-am dus in fiecare weekend .

    Totul mergea bine. Ma intelegeam de minune cu seful meu care era un tip foarte amuzant, dar care uneori dadea impresia ca flirteaza cu angajatele lui, inclusiv cu mine, desi nu ma consideram o fata atractiva. Eram genul de fata timida, cuminte si draguta, ca orice alta fata normala la varsta de 17 ani. Intr-o sambata a aparut un coleg nou care si-a pus standul langa al meu. Fiecare angajat avea cate un stand pentru produsul la care facea reclama. Ei bine, din prima clipa in care l-am vazut mi-am pus ochii pe el zicandu-mi in gand "Cum ar fi sa fie el iubitul meu?". Cand m-a vazut m-a salutat si m-a intrebat :

- De cat timp lucrezi aici?

    O intrebare banala pe care si-o pun toti angajatii intre ei la inceput.

- Cam de doua luni, sunt noua. Tu?

- Ah, ma gandeam ca esti mai veche aici. Eu lucrez de un an, dar nu vin mereu..doar cand are seful nevoie de mine. De obicei are nevoie doar de fete si ii este greu sa gaseasca loc si pentru mine. Era mai bine daca eram o fata,nu? spuse el razand .

- Nu, nu. E mai bine asa. I-am spus eu zambind . Dar cum te cheama? Am omis sa te intreb.

- Nu stii sa citesti sau cum?

    M-am blocat putin, uitandu-ma in ochii lui albastri, nestiind ce vrea sa zica. Am ramas asa cateva secunde dupa care am inteles la ce se referea.

- Aaa, ecusonul... da, ce prostuta sunt. Am ras putin fortat, simtindu-ma stanjenita. Alex.. ok, de acum voi sti . Eu sunt Emily, dupa cum ai citit si singur.

- Da, ti-am citit numele de cand te-am vazut..spre deosebire de tine.

    Am continuat sa vorbim banalitati despre locul de munca si sa ne povestim fiecare putin viata. Am aflat ca este cu un an mai mic decat mine, ceea ce m-a mirat foarte tare. Aspectul lui fizic mi-a dat impresia ca are cel putin 17 ani. Mi-a spus la ce liceu e si nu era cel mai ok liceu, dar am trecut cu vederea. Ne intelegeam foarte bine si se comporta frumos cu mine, iar asta m-a atras. In pauza m-a chemat sa mancam impreuna si am acceptat, iar acolo ne-am continuat discutiile si m-a intrebat daca ii pot da contul meu de facebook. Placandu-mi de el, normal ca i l-am dat imediat. Chiar m-am bucurat ca mi l-a cerut.

    Dupa sase ore de munca programul meu s-a terminat si am plecat acasa. Eram fericita ca il cunoscusem pe Alex si am sunat-o pe Amber, prietena mea cea mai buna care locuieste in acelasi bloc cu mine, sa-i povestesc totul. Deja imi imaginam ca e baiatul perfect pentru mine si ca voi fi impreuna cu el.

    A doua zi, duminica, m-am trezit vesela si nerabdatoare sa ajung la munca, datorita lui Alex, desigur. Eu am ajuns prima,iar el a intarziat putin, dar si-a asezat standul langa al meu.

-Emilyyyy, ce faci? M-a intrebat el plin de entuziasm.

-Buna! Ce sa fac? Sunt putin obosita, dar fac fața. I-am raspuns zambind.

- De ce esti obosita? Ai stat azi noapte cu gandul la mine, asa-i?

- Nuuu. I-am spus razand. M-am culcat tarziu. E un obicei vechi de-al meu. Mereu stau seara si ma uit la un film sau vorbesc cu prietenele mele pana pe la 11 sau 12 noaptea. Fac asa de cand sunt mica.

- Ah, deci la mine nu te-ai gandit? Ma intreaba schitand un zambet .

- Ba da, m-am gandit si la tine.

    Adevarul era ca numai la el mi-a stat capul, dar nu voiam sa par disperata. Incercam sa ma comport normal si sa nu spun tampenii, sa nu ma fac de ras si chiar am reusit. A fost una dintre cele mai faine zile de munca, pentru ca am stat cu Alex si chiar incepea sa imi placa tare de el, iar el parea ca simte la fel despre mine. Deci eram sigura pe mine ca se va intampla ceva intre noi si aveam incredere in mine, ceea ce nu se intampla des. La finalul zilei i-am spus ca o sa ne vedem abia weekend-ul viitor cand vom fi amandoi la munca, dar pana atunci putem vorbi pe Messenger si el a zis ca imi va scrie, ceea ce m-a facut foarte fericita.