The Nerd [Agent Jauregui]/OneShot Camren/

OneShot/Camren

________________________________

Clasa a10a :

Mergeam liniștită, pe holurile liceului în care totul pentru mine este ca un coșmar.
Mă rugam cu tot sufletul ca ea să nu fie aici, să pot ieși pe poartă fără ca ea și prietenii ei proști să mă vadă. Dar asta nu se putea întâmpla, era un fel de rutină.

"Hey tocilaro" Vocea ea răgușită se auzi la câțiva centimetrii de mine, mâna ei așezându-se în fața mea.
Îmi închid ochii când îi simt respirația pe față, apoi un oftat puternic îmi iese pe gură.

"C-ce?" Mă bâlbâi eu.

"Unde pleci atât de grăbită?"
Rânjește ea, dinții ei perfecți făcându-si apariția. Îmi era frică să o privesc în ochi, știam că dacă am s-o fac o să mă îndrăgostesc mai rău.

"Acasă, Lauren"

"Eu nu sunt Lauren cu tine, sunt ceva regină sau..."
Se aplecă ușor la urechea mea, dându-mi părul și mușcându-și buza în cel mai perfect mod posibil.
"Mommy"
Se îndepărtase, nu înainte să îmi dea cărțile pe jos.
O priveam cum merge pe platformele ei, balasându-și șoldurile, alături de gașca ei și... iubita ei, Lucy.

Mereu totul era greu, niciodată nu am avut prieteni aici, eu eram mereu tipa care învăța din greu ca să ajungă ceva în viață. Iar doar pentru asta lumea mă credea un fel de animal de care să îți bați joc.
Vă dați seama ce greu îmi era să o văd mereu cum se lua de mine, iar eu să fiu îndrăgostită de ea?
Avea ceva atât de special, ochii ei, formele și aspectul în general. Poate ea era o persoană chiar bună, dar doar voia să se dea importantă în fața găștii. Asta nu mă deranja, ea niciodată nu a ajuns să mă lovească, doar prietenii săi.
E ok Lauren, eu chiar te plac și asta nu o să mă oprească din a o face.

_______________________________

Clasa a11a :

Oftez, când cineva îmi trântește puternic ușa dulapului meu micuț.
Mă uit în sus, dând de ochii ei verzi care mă priveau cu un rânjet pe buze.

"Hey tocilaro"
Zâmbetul ei batjocoritor își făcu apariția, lăsându-mă mască faptul că era atât de frumoasă.

"Bună" Îi răspund eu indiferentă, privindu-i toți prietenii și toți elevii care se uitau la mine, apoi dau să plec.
Mă trage de mână și mă lipește de un dulap.
Eram atât de aproape încât credeam că o să mă sărute, dar ea doar pufnise, plecând.

De ce incă te plac, Lauren?

__________________________________

Clasa a12a :

Lucrurile mergeau bine, ăsta e ultimul meu an, abia aștept să absolvesc și să preiau firma părinților mei.
Ei bine Lauren nu se schimbase deloc, se comporta cam la fel cu mine.
Dar anul ăsta era ceva diferit, parcă încerca mereu să mă sărute, dar doar se îndepărta și râdea batjocoritor. De ce se juca atât cu inima mea?

"Ar mai trebui să îți spun tocilară acum că ți-ai dat ochelarii jos?"
Glasul său perfect se auzi. Acum nu mai era cu gașca ei, era singură și chiar părea drăguță.

"Trebuie să păstrăm tradiția?"
Întreb eu, apoi râdem amândouă.

"Bine tocilaro, ce ai spune să mergi cu mine la baie?"
Un mic rânjet își făcuse apariție pe fața ei. La ce se referea?
Dau din cap încet, apoi pornim spre baie.
Anul ăsta puteam spune că eram diferită, nu mai aveam ochelari, nu mă mai îmbrăcam în bluze largi și fuste. Începusem să îmi las formele la vedere, chiar nu arătam atât de rău până la urmă.