Prefă-te că mă iubești

#6 Sentimente

In timp ce incerca sa-i distraga atentia Oanei Ana reuseste sa dea de un elecrosoc care se afla in buzunarul matalalei analizand fiecare posbilitatea aceasta apasa un buton ce reuseste sa il electrocuteze iar ea sa se indeparteze.

Oana priveste socata toata scena intr-o fractiune de secunda Ana ia electrosocul din buzunar si il indreapta spe Oana.

- Pune electrosocul jos Ana nu vrei sa te ranesti cu el.

- Nici nu ma gandesc.

Apoi intr-o lovitura de picioara Oana reuseste sa loveasca mana Anei care scapa electrosocul din mana iar apoi o imobilizeaza.

- Hah ce mai poti sa faci acum?

Ana se zbate sub stransoarea Oanei pana reuseste sa o loveasca cu piciorul in abdomen si o tranteste pe jos , iar mai apoi se duce dupa elecrosoc si o atinge pe Oana drept in burta aceasta cade jos . Reusind asfel sa scape si sa se indrepte spre primul telefon pentru a cerea intariri.

Intre timp George era la cativa centrimentri de Michel incordat cu pumni stransi langa corp gata gata sa-i stega zambetul ala idiot de pe fata. Mihai si Iza incearca sa gasesca o cale de iesire fortand orice usa sau fereastra.

- Degeaba incercati tot aici e blindat Nimeni nu intra nimeni nu iese. Un Zambet idiot i se astenuse pe fata.

- Asta mai vedem noi. Termina de spus si imparte un pumn zdravan lui Michel.

Acesta se ridica de jos si riposteaza dar Geroge il pune la pamant cu un alt pumn dupa care il imobilizeaza . Intre timp Mihai si Iza au reusit sa deschida o usa spargand-o. Sirenele intaririrlor se aud iar Ana incerca sa faca tot posibilul pentru a ajunge la ele.

***

Odata ce am chemat intaririle nu au durat mult pana au ajuns , iar eu am ramas langa telefon nemiscandu-ma.

Dupa ce au ajuns i-am rugat sa se uite si la subsol dupa potentiale victime insa ce au descoperit acolo a fost infiorator femei batute si abuzate inchise si legate cu lanturi aproape moarte de foame . M-am oprit in fata celulelor pentru a analiza situatia.

- Dea cum totul s-a terminat sunteti libere.

Toate acele femei carora li se citea durerea si tristitea in priviri incepura sa capete speranta. Pe chipurile lor se vede o urma de zambet, asteptau de mult aceasta salvare . Impreuna cu oameni mei am reusit sa le ajutam si sa le ducem la fundatie pentru a le putea ajuta.

Insa dupa aceea o senzatie de neliniste m-a cuprins simteam cum pamantul se crapa sub mine. George se apropie incet de mine si pune mana pe umarul meu eu am tresarit imediat apoi ma intreaba daca ma simt bine il mint ca da desi de vedea clar ca nu eram.

Acum chiar era culmea sa se mai si ingrijoree pentru mine.

- Hai sa te duc acasa. George statea in spatele ei vrand sa ma apuce de mana, dar Ana se smulse.

- Nu e nevoie, sunt bine. Multumesc pentru oferta si seara asta, dar deja mi-am chemat un taxi spun si ma indrept catre masina.

George a ramas uimit iar apoi a dat sa spuna ceva dar s-a oprit . Eu mi-am continuat drumul fara sa ma uit inapoi , iar tot drumul pana acasa nu mi-am putut stapani gandurile ce imi bajbaiau prin minte.

George o urmareste cu privire pana se urca in taxi si pleaca.  In momentul ala clocotea de furie, era furios pe el pentru ca a lasat-o din nou singura. Soarta fusese cu el ii mai daduse o sansa sa-si indrepte greseala sa-i arate ca s-a schibat.

Ajunsa acasa Ana ofteaza indelung si incearca sa mediteze la toate cele petrecute azi. Era greu sa uite tot ce s-a intamplat azi dar ca o femeie matura ce era la douzeci si patru de ani trebuia cumva sa gestioneze situatia si nu in sensul de a fugi si a ambandona totul ci ea in calitate de om matur ce ar trebui sa stie cum sa gestioneze o problema. Nu trebuie sa-si arate slabiciunile din nou isi tot repeta in gand in timp ce statea intinsa in pat si se holba la tavan.

In dimineata urmatoare cand ajunsense la birou incerca sa nu atraga atentia deloc daca se putea sa nu fie obrsevarta sau bagata in seama, dar din pacate asa ceva nici ca era posibil.

- Ce cauti azi la munca? In dreptul usii statea George lipit de tocul usi putin incordat.

Ana scapa o injuratura in gandul ei si se intoarce cu un zambet fals catre el.

- N-am voie sa vin la munca?

- Nu, dupa ce s-a intamplat ieri. Trebuia sa fi acasa in pat. Tonul sau era rece dar se simtea o urma de ingrijorare.

- Nu pot lasa micile incidente sa ma afecteze. Cu unn calm desavarsit caracteristic si vocea sigura Ana ii raspunde, desi era iritata si nu intelegea de ce trebui sa-i dea lui explicatii pentru starea ei de ieri.

- Te-am sunat aseara....

- Scuza-ma am fost ocupata.

- M-am pus pe ganduri la cum ai plecat ieri fara sa spui niciun cuvant.

- George misiunea noastra a fost indeplinita cu sau fara ajutorul tau asta e tot ce conteaza si se intoarce cu spatele vazandu-si de dosare.

- S-a intamplat ceva acolo, nu-i asa? Se apropia incet spre ea.

Ana se intoarse si il privi drept in ochii.

- Nimic. Mintea evident ca mintea doar nu era sa-i zica unui om fara sentimente ce o tulbura asta ar fi insemnat sa ramana fara aparare in fata lui ceea ce era un lux ce nu si-l putea permite.

- L a naiba! Doar spune-mi ce s-a intamplat acolo! Era nervos se vedea in gesturi si in cuvinte.

- Nu cred ca e treaba ta! Se priveau intens in ochii nici unul nu dadea inapoi se vedea in privirile lor  de parca erau gata gata sa se omoare din priviri. Pentru o clipa George se pierduse in privirea Anei in ochii aia albastri dar nu isi permitea sa ramana asa Era barbat si trebuia sa ramana teapan si pe poziti.

O bataie in usa se aude ceea ce ii face pe Ana si pe George sa se intoarca spre persoana care statea in tocul usi.

- Intrerup ceva? Mihai statea acolo parca astepand ca cei  doi sa se calmeze.

- Nu. Raspunse Ana scurt.

- Bun, pentru ca trebuie sa discut urgent cu tine la mine in birou.

Ana lasa totul si se duce dupa Mihai facand un schimb de priviri fulgere cu George in timp ce trcea pe langa el.