Prefă-te că mă iubești

#14 Tristețe

Misiuna a fost un succes ! Amandoi s-au descurcat de minune, au reusit sa afle imformatii valoroase despre un puternic om de afaceri.

Odata cu misiunea asta incheiata protagonisti nostri pot rasufla si ei linistiti pana nu se iveste alta problema nu mai treaba unul cu el. Lucrurile intre cei doi au inceput sa merga mai bine. Pot spune ca au luat-o pe un fagas normal.

Ei bine... se inteleg mai bine ca inainte insa nu sunt prea aproapiati, amadoi au stabilit o limita si incearca sa nu o incalce.

Azi m-am trezit cu un chef nebun de viata probabil din cauza ca urmeaza sa o vad pe Alis si sa petrec ceva timp cu ea azi asa cum am promis. Azi am toate motivele sa fiu fericita lururile intre mine si George s-au asezat cat de cat nu mai suntem asa certareti ca inainte.

Incercam sa cooperam pentru ca stim cat de imposrtant e munca pentru noi l-as putea numi armistitiu.

Evenimentele din acea seara au produs o schimbare majora in comunicarea noastra si cred ca amandoi suntem contienti de asta.

Pai... atat timp cat inca e pace nu am de ce sa ingrijorez. E prima data dupa mult timp in care ma simt.... altfel adica parca mi s-a luat o piatra de pe inima oarecum.

Ceva ma intrerupe din ganduri, era soneria ma indrept spre usa curioasa cine ar putea fi. Deschid timid usa si vad postasul cu un buchet mare de trandafiri raman putin perplexa la vederea buchetului din fata mea gandindu-ma de la cine ar putea fi.

Studiez atent buchetul si nu vad nici un biletel nimic

Ciudat.

Macar de ar fi scris ceva sa stiu cui sa-i multumesc

Ma rog.

Totusi sunt frumoase si cine mi le-a trimis stia ca-mi plac trandafiri rosii.

Pun florile in vaza ma imbrac repede si ma indrept rapid catre masina. Nu vreau sa o fac pe Alis sa ma astepte mai ales cand stiu ca a asteptat ziua asta de foarte mult timp si nu vrau sa o dezamagesc.

Ajunsa la fundatie sunt intampinata cu multa veselie din partea lui Alis. Colegele ei mi-au spus ca era foarte nerabdatoare sa ajung incat s-a trezit dis de dimineata pentru a-si face exercitiile si tratamentul ca sa poate avea toata ziua libera.

Urcam in masina amandoua si mergem spre cofetaria ei preferat. Pe drum am pus muzica pe care stiu ca o asculta, am inceput sa cantam impreuna nici nu mi-am dat seama cand am ajuns.

Ce dor imi era sa o rafat se vede ca mi-a simtit lipsa si ma simt extrem de vinovata pentru asta in care din nou am dat-o in bara.

Dar daca am ocazia sa repar ceva o voi face, ma voi revansa. In timp ce ma uit la Alis cum mananca prajita cu o pofta hapsana brusc imi suna telefonul. Ma scuz putin si ies afara pentru a raspunde.

- Alo?

- Ana? Intreaba vocea din spatele telefonul

- Da?

- Sunt Eliza te-am sunat in legatura cu rapoartele alea sa nu uiti sa mi le trimiti te rog. Multumesc

- Ok. Nu-ti fa probleme.

- Bine le astept cel tarziu maine.

- Nu am cum sa le termin pana maine...

- Trebuie! Sunt urgente. Si inchide telefonul.

Ok.... asta a fost ciudat de ce m-ar sun pe mine Eliza sa ii au rapoartele? Ea nu are nici o treaba cu ele din cate stiu eu. Lasand asta la o parte scopul meu de azi este Alis asta ar mai putea astepta putin.

Nu trec doua minute ca simt ca cineva ma trage de maneca era Alis care cu ochii mari si vocea tremuranda ma intreaba:

-S-a intamplat ? Trebuie sa te intorci inaipoi la birou? Ingrijorarea de fata ei era vizibila iar asta ma facea sa ma simt inconfortabil.

- Nu Alis totul e in regula chiar daca ar fi o urgenta la birou nu te las singura. Ti-am promis ceva si ma tin de cuvant. Intind degetul mic catre ea in semn de inchere a pactului si mergem mai departe.

Dupa o lunga sesiune de shoping si distractie m-am gandit sa o duc pe Alis in parc pentru a face o plimbare asa ca de sfarsit de zi.

Insa micuta fiinta blanda de langa mine devine brusc trista ceea ce ma ingrijoreaza profund. Mma decid sa rup tacerea si sa o intreb ce se intampla.

- Ma simt trista pentru ca ziua asta minunata petrecuta cu tine se va incheia. Mi-as dori ca ziua asta sa mai dureze.

- Alis dar nu o sa fie ultima data cand iesim. Noi doua vom petrece mai mult timp impreuna de acum incolo.

O vad cum o lacrima se scurge pe obrazul ei dar nu ma lasa sa o vad o sterge imediat. Apoi zambeste cat poate ea de natural si imi spune:

- Ai dreptate sa stii ca te iubesc mult pentru tot ce ai facut tu pentru mine chiar daca in ultimi ani nu preaai fost prezenta eu tot apreciez.

- Si eu te iubesc Alis sa nu uiti asta si voi fi mereu aici pentru tine. Spun si o iau in brate.

- Stiu si iti multumesc .

In drum spre fundatie Alis nu a mai scos un sunet . A ramas tacuta pana a adormit. Dupa ce ma asigur ca Alis doarme dusa ma hotarasc sa ma duc si eu acasa. Insa o asistenta ma opreste/

- Domnisoara Ana? Voceai ei tremuranda nu-mi suna bine.

- Da?

- Ma tem ca am o problema in ceea ce priveste tratamentul lui Alis.

- Ce problema ?

- Nu mai avem fonduri suficiente si nu avem cu ce sa ii cumparam tratamentul.

- Cum adica nu mai sunt fonduri acum doua saptamani au intrat banii in cont erau suficienti cat sa acopere toate costurile. Eu personal am verificat.

- Din pacate banii nu mai sunt iar tratamentul lui Alis se termina in cinci zile, iar fara el ea nu se poate descurca.

- O sa rezolv asta.

Nu, acum totul are logica de ce Alis era atat de trista ea stia toate astea si nu stia cum sa imi zica. E mai mult ca sigur fetita asta e tare isteata in orice caz trebuie sa gasesc o solutie si asta rapid