Viața lui SANDU

CAPITOLELE I si II

Viata lui SANDU – CAPITOLUL I

Subcapitolul 1

Sandu era intrigat, chiar dacă nu înțelegea ce înseamnă exact acest cuvânt. Nu mai trăise niciodată la o intensitate așa de mare. Ochii lui mari, goi, parcă prăjiți de la atât lipici tras pe nas spuneau un singur lucru: asta nu poate fi adevărat. Dar cu toate astea, soarta era bună cu Sandu. Ceea ce își dorea de ani de zile, ceea ce visase încă de copil tocmai se întâmpla. Sandu tocmai găsise pe cineva care să îl facă cu totul fericit.
Totul a început acum ceva timp când Sănduțu și-a făcut curaj și a încercat să o cunoască pe Teo. Sandu nu era nici prost, dar nici un băiat obișnuit. El era diferit. Mereu se băga în seamă pe la ore și mai băgă glume proaste cu profesorul, glume la care toată clasa se amuza. Dar faza tristă e că nu râdeau de glume, râdeau de Sandu. În pauză îi urmărea pe hol pe aia mai mici și le dădea câte o palmă după cap ca să-și afirme superioritatea de mascul alfa în devenire.  După ore, Sandu se ducea în baie și stătea între 10-20 de minute până pleca toată lumea din școală ca să nu fie nevoit să meargă spre casă cu colegii lui și să nu se întâlnească cu aia mai mici care se adunau mai mulți ca să îl frăgezească pe eroul nostru. Nu vreau să vă faceți o idee greșită despre Sandu, fiindcă era o blândețe de copil, un suflet plin de dragoste neîmpărtășită. Scria poezii. Despre natură, despre viață, despre toaletă, despre cum toaleta reprezintă ciclul vieții și cum în funcție de câte ore petreci în wc, cu atât ai sufletul mai pur.  Când cunoscuții lui îi spuneau că are o viață de căcat, Sandu se întorcea în camera sa, mai plangea, mai scria o poezie și, dupa ani și ani de viață mizerabilă și-a dat seama că ceea ce l-ar completa ar fi o prezență feminină în viața sa. Mai întâi a încercat să vorbească cu fete în viața reală, dar a observat că orice persoană cu care începe să converseze dispare în maximum 30 de secunde de lângă el din varii motive de înțeles. A văzut că arta conversației face-to-face nu-i de el. Apoi a încercat să o facă pe net pe site-uri ca hi5, forumulonaniștilor.com, omegle, etc. Nici asta nu a fost cu succes. După o perioadă lungă în care și-a înecat amarul respingerii în caldura mâinii drepte, a găsit-o pe Teo. Ea era fragedă, inocentă, neexperimentată, se dăruia cu pasiune și avea o încredere necondiționată în Sandu.

Și ajungem la momentul actual când protagonistul nostru își trăiește cele mai frumoase clipe ale vieții de zi cu zi, împreuna cu prietena sa, Teo: conversații în miez de noapte, vizionări de seriale și intense momente romantice.
Zilele trecute se plimbau prin parc împreuna și Sanduțu o complimenta sublim recitându-i un poem dedicat ei.
Deodată un boschetar oarecare trece pe lângă ei și, râzând, îi spune lui Sandu:
- Bă băiatule, tu chiar ești prost! Și eu mai vorbesc cu mâna stângă, asta facem cu toții din când în când, da totuși nu-i scriu și poezii! 

Subcapitolul 2

Era o zi obișnuită pentru Sandu. Însă, de obicei, viața nu e chiar așa cum ți-o imaginezi tu. Nici nu se gândea Sandu cum o să se termine această zi din viața lui ce o să-i schimbe destinul pentru totdeauna. Dimineața era partea cea mai grea. De cele mai multe ori întârzia la prima oră fiindcă rupea buda în două. Da, Sandu e genul de om care te face să îți amintești de reclama cu "tu cât timp pierzi zilnic la toaletă?"
Stând în ultima bancă și nevăzând clar la tablă e cam greu să fii atent la oră. Nu și pentru Sandu. De fapt, el sfida aproape orice regulă a bunului simț. Ocupația lui era însă cea problematică.

Și o ardea pe coolăreală. O ardea în brigadă cu încă doi papagali din clasă la el. Na, doar avea o reputație de păstrat. Știți cum la fiecare școală este măcar un dealer? Ei, Sandu era traficant de usturoi și era cunoscut în toată școala pentru asta. La început a fost doar o joacă, mai mult din curiozitate. Vedea pe toată lumea că bagă la o friptură și niște usturoi și a zis să încerce și el. După aia a luat-o serios, nu putea să plece la școală fără să bage măcar un sos de roșii cu puțin usturoi. Apoi s-a dus pe pulă rău. Nu mai avea bani să-și cumpere. A început să facă trafic și acum singurul lucru care îl menținea motivat era o legătură de usturoi ascunsă în camera sa, în unitatea de la calculator.
"Băi boule, vezi că a zis diriga să o cauți că are treabă cu tine!" erau cuvintele prietenului său cel mai bun care îi stârneau lui Sandu prima nedumerire pe ziua de azi.
"Sandu, vezi că mi-a spus directoarea să te trimit la ea. Du-te acum!" erau vorbele dirigintei sale care amplificau simțitor temerile protagonistului nostru.