Deschid ochii . Nu mai trag de timp . Mă simt trădată . Clocotesc de furie pe interior , nici măcar bezna nu mi-a domolit focul interior . Oare asta sunt eu ?
Celeste Katherine Day este o persoană impulsivă ? Rămâne de aflat .
Mă aflu în aceeași cameră . Se pare că este noapte , probabil este chiar miezul nopții . Ochii mi se acomodează cu întunericul . Luna se află exact la fereastra salonului meu . Lumina sa pătrunde sfios în iadul meu alb . Singurul lucru bun din locul ăsta . Ce ironie ! Aparatele au dispărut . Mă ridic repede din pat , aproape cad , însă mă stabilizez la timp , acum nu mai e nimeni care să mă prindă . Străbat salonul nerăbdătoare și privesc temătoare clanța . Nu exclud varianta de a fi încuiată aici . Îmi repet în minte ,, O să găsesc o soluție , orice ar fi . Voi rezolva totul . "
Și apăs . E deschisă spre ușurarea mea . Luminile sunt aprinse pe holul spitalului . Trebuie să caut orice informație despre locul în care mă aflu . Nu știu nici măcar orașul în care sunt . Nu-mi aduc aminte absolut nimic despre viața mea de dinainte . Nu am trecut . Nu am amintiri . Pășesc frântă pe coridor . Tălpile mele goale fac contact cu suprafața rece a podelei . Este revigorant . Îmi domolește flăcarile din interiorul meu . Străbat holul ca și cum aș avea tot timpul din lume , și știu că nu-l am . Într-un final , ajung la lift . E gol . Din câte se pare sunt la etajul 13 . Vreau să cobor la parter . Trebuie să ajung acolo ca să aflu unde naiba sunt internată . Se pare că o să dureze ceva . Stau rezemată de peretii liftului care sunt de fapt oglinzi și încerc să-mi dau seama cum am permis să se întâmple asta , de ce mi s-a întâmplat asta . Nu închid ochii , nu pot s-o fac , nu vreau s-o fac . Mă privesc în oglindă pentru prima dată de când am ieșit din acea comă . Nu știam nici măcar cum arăt . Mă apropii de una din oglinzi . Îmi ating reticentă reflexia . Sunt destul de înaltă , parul meu are o nuanță ciocolatie și ochii mei sunt căprui . Într-un fel par comună , dar nu sunt . Simt asta . Sunt frumoasă .
Mă trezește la realitate bărbatul ce așteaptă să intre din liftul din care ar trebui să cobor eu .
- Te simți bine , Celest ? mă întreabă bărbatul . Probabil el este biletul meu spre aflarea a ce dracu s-a întâmplat cu vechea mea viață .
- Îmi cer scuze ! Vă cunosc ?
E stupefiat , se citește pe fața sa .
- Scumpo , îmi pare rău ! Îmi spune luându-mă în brațe .
- Sunt Tommy , iubitul prietenei tale , Gabby . îmi spune oferindu-mi un zâmbet . Sunt recunoscătoare că nu e un zâmbet de compătimire . E un zâmbet de revedere a unei persoane dragi după o perioadă lungă .
- Vrei să ne așezăm pe o bancă din curtea spitalului ? Presupun că te-ai săturat de locul ăsta .
- Ar fi perfect . La ce spital sunt ? În ce oraș ?
- La New York - Presbyterian Lower Manhattan Hospital . Nu mai știi nimic de dinainte de accident ?
- Nu aș mai întreba ceva dacă aș știi .
Se lasă tăcerea timp de câteva minute . În sfârșit ajungem afară . E absolut superb . Chiar dacă e trecut cu mult de miezul nopții , lumea este la fel de activă ca pe timpul zilei .
Ne așezăm pe una din băncile din fața clădirii uriașe .
- Ce s-a întâmplat cu mine , Tommy ? În ce m-am băgat ?
- N-a fost vina ta , Celest ! Întotdeauna ți-a plăcut să-ți faci atât intrarea cât și ieșirea din viața oamenilor într-un mod atipic , spectaculos . Accidentul a avut loc pe Coasta de Azur . Un camion a intrat cu viteză în mașina pe care o conduceai . Venerai mașina aceea era una de epocă , vintage , divină , cum spuneai tu . Ai ieșit de pe carosabil și ai căzut în gol câțiva zeci de metri . Noroc că ai sărit din mașină . După cum bine bănuiești , autovehiculul s-a făcut scrum . A fost un miracol cum ai reușit să scapi . Din câte am vorbit înainte de a pleca din State știu că voiai să călătorești prin Europa . Dintotdeauna ai fost o forță infinită de inspirație și curiozitate .
Aș putea spune că sunt entuziasmată de portretul pe care mi l-a conturat , însă după ce mi-a făcut un rezumat a ceea ce s-a petrecut știu sigur că nu mă pot mulțumi doar cu atât și în același timp mă macină o întrebare .
- A fost o tentativă de crimă sau doar un accident ca-n filme , Tom ?
- Crimă , Celest .
CITEȘTI
Acum e momentul
Teen FictionCum crezi că e să supravieţuieşti , dar în acelaşi timp să te stingi lent şi dureros pe zi ce trece ? Doar să supravieţuieşti , nimic altceva . O întrebare prea lungă şi un răspuns prea simplu . Te obişnuieşti cu timpul . Cel puţin asta ţi-ar răs...