Ellie: O poveste despre găsirea sinelui interior

Capitolul 3

Ellie's POV
22 februarie
Tocmai am primit un telefon de la Andrew în care mă anunța că o să fiu nevoită să vorbesc cu Charlie. Subtil, ce să zic. După premoniția lui am primit, bineînțeles, un telefon în care mă anunța că trebuie să ne vedem urgent.
-Și nu întârzia te rog, și așa avem puțin timp la dispoziție.
Parcă într-un fel reușește să audă cum îmi dau ochii peste cap deoarece răspunde:
-Nu face fața pe care știu că ai făcut-o. E chiar foarte important și nu este vreo porcărie de care crezi, am terminat demult cu ele.
În schimb îi închid telefonul și îmi târșâi picioarele până la ușa din față, țip la Peyton s-o încuie după mine și încerc să mi-l scot pe Charlie din minte în timp ce mă îndrept spre punctul de întâlnire. După toată drama aceia, reușisem într-un final să ajungem la o înțelegere, dar acum parcă vorbim din nou limbi străine. Cassy spune că suntem ca doi copii de 5 ani dar nici ea nu poate susține că totul a fost prostie pe de-a-ntregul.
Îmi aud numele și îl văd pe Charlie cu un buchet de flori în mână. Penibil.
~~~
Charlie's POV
-Avem de făcut o expediție la cimitir atunci, constată Ellie după ce îi spun planul proiectului și îi explic de ce am cumpărat florile.
Pornim la drum, fiecare la o distanță considerabilă de celalt. Ea era în fața mea, cu nasul în telefon, iar eu stăteam în spatele ei, privind-o intens.
La un moment dat îi trimit un mesaj lui Andrew:
,,Sunt în drum spre cimitir cu Ellie, mai clișeic nu se putea, doar dacă nu o invit la o întâlnire după, ceea ce chiar nu intenționez''
Nu îmi răspunde în următoarele două minute, așa că încep o tentativă de conversație:
-Deci, nu am mai vorbit de mult timp.
-Nu deranja liniștea, Charlie, te rog.
-De ce, de ce ești încă supărată pe mine? Ce am făcut să merit atâta ignoranță din partea ta?!
-Ai greșit vorbind cu mine din prima zi.
-Păi altfel nu am mai fi fost prieteni.
-Exact, spune ea pe un ton apăsat și termină conversația de-abia începută.

Ellie's POV

Ajungem în cimitir,