Tocmai ce a venit prietena mea, Eliza, pe la mine sa bem un pahar de vin si ma gandesc sa ii povestesc ceea ce s-a intamplat astazi. Stiu ca ea ma va intelege si la cum o stiu eu de nebuna, ma va certa pentru ca am indraznit sa il refuz pe George.
- Maria, am venit sa te arestez!
- Ce?
- Am gasit catusele astea si ma gandeam sa fac o gluma.
- Esti dementa. Imi pare rau sa te dezamagesc, dar imi plac barbatii. Insa, pentru tine pot face o exceptie si vedem ce iese.
- Acum cine e dementa?
- Haide, ia loc pentru ca am sa iti povestesc ceva.
- Ti s-a oferit un contract bun de munca, pleci din oras, iti gasesti iubirea, te casatoresti si...
- Calmeaza-te, take it easy ca te sufoci, ii spun razand . Nu, mergeam pe strada, spre casa si... fuck it, stiam eu ca o sa uit de painea aia! Ok, nevermind. A trecut o masina si m-a udat din cap pana in picioare.
- Asa, siii?
- Nerabdatoarea te-a facut mamicuta ta. Si mi-am continuat drumul nervoasa, evident, pana la urmatoarea intersectie cand am vazut masina respectiva oprita, iar din ea a coborat un barbat.
- Oh, deci...
- Ma lasi sa continui? Altfel, te vei uita la mine cum savurez vinul acesta, fara sa iti dau, imi face semn ca nu mai scoate un cuvant pana nu termin tot ce am de zis.
Iar acest barbat arata, cum zic... al naibii de bine! Imi venea sa sar pe el, asa cu hainele ude, sa il bag in masina, pe bancheta din spate si sa i-o trag bine. Uhm, am uitat sa mentionez ca avea si folie neagra pe geamuri, deci... Si da, nu am putut sa zic nimic de fapt. Si-a cerut frumos scuze, dupa care a vrut sa se revanseze si m-a invitat la o cafea. Stii ce i-am zis? Ca nu, pentru ca sunt ocupata.
- Imi permiti?
- Da.
- Esti ingrijorator de fraiera. Si nesatisfacuta. Clar ai nevoie de un barbat in viata ta.
- Ahm... ce ma fac? Vreau sa il revad, insa nu am niciun numar de telefon, nicio adresa, nimic. Ah, de fapt am. Un nume. George.
- Haide sa construim o masina a timpului si sa vedem daca de data aceasta, te va duce capul!
- Hai, sictir.
- Nu stiu, ma. Sunt sanse de 0.01% sa il revezi. Orasul asta e mare, vorbim de Bucuresti, totusi. Eu zic sa nu iti pierzi speranta, dar nici sa te gandesti prea departe si sa nu ajungi nicaieri. Nu vreau sa suferi acum din cauza unui barbat pe care l-ai vazut 10 minute si te-a udat. Si la propriu si la figurat, ranjeste si imi face cu ochiul.
M-am conformat, iar dupa ce Eliza a plecat, am cautat un film de dragoste, sa imi pot ineca amarul in continuare. Am inceput deja sa ma gandesc la faptul ca poate, dragostea nu e pentru mine si niciodata nu o sa gasesc un barbat care sa ma iubeasca si sa ma faca fericita. Asa e cand ai pretentii, ajungi ca la 28 de ani sa fii singura, cu un vibrator in mana dreapta si o imaginatie cat de cat bogata. Macar cu atat sa raman.
Oh, mai pot sa dramatizez mult, oare? Imi merit soarta pana la urma. Hm, iar am dramatizat. Adorm in cele din urma, insa pe la ora 03:07 ma trezesc deodata dintr-un cosmar. Am visat ca ma plimbam linistita pe marginea unui lac, in timp ce imi savuram latte-ul meu preferat cu caramel, cand de nicaieri, apar doi tipi si ma imping in apa care, in momentul impactului a devenit sloi. Ma tem de apa si nu suport sa stiu ca nu simt nisipul sub picioare. Subconstientul meu functioneaza bine aparent si m-am trezit imediat. Laptopul a ramas aprins, iar filmul se terminase, evident. Insa starea mea de frica nu a disparut, pentru ca in momentul in care am vazut cat este ceasul, mi-am adus aminte instant de filmul The Conjuring. Am incercat sa ma calmez, iar in cele din urma am adormit, cu lumina aprinsa, pentru ca nu suport intunericul si mai ales cand sunt singura.
