Prolog

2.4K 54 7
                                    

- Nu vin, spun în timp ce mă îndrept spre apartamentul meu.

- Ba ai sa vi, spune prietenul meu cel mai bun, Caleb.

- Nu.

De câteva minute tot încearcă să mă convingă să merg cu el la o petrecere. Nu-mi plac petrecerile.
Chiar  dacă știe și el chestia asta tot încearcă să mă convingă să merg cu el.

Încep să-mi fac de lucru prin apartament ca să nu-l mai bag in seama.

- O haide, Rose. Te rog,dacă nu-ți va plăcea te voi aduce înapoi acasă, bine?

Oftez exasperată și mă întorc se Caleb. Are o față de câine plouat, face asta pentru că știe că eu nu pot rezista feței aceasta.

- Bine, am să vin.

Dintr-o dată sunt luată pe sus și învârtită. Omule e doar o petrecere, nu te-am cerut în căsătorie!

- Haide i-ați ceva pe tine plecăm la Mall. spune după ce mă lasă jos.

- De ce?

- Cum, de ce? Trebuie să-ți cumperi ceva de îmbrăcat, domnișoara.

- Păi și hainele mele din șifonier ce au?

- Sunt învechite, prea cuminți, nu lasă nimic indecent la vedere și pe deasupra noi avem nevoie de o rochie, iar din câte știu eu tu nu ai nici o rochie.

- Dar de unde ști tu?

- Păi nu-i adevărat?!

- Poate da, poate nu...

- Vrei să vedem, mă întreabă îndreptându se spre camera mea.

- Caleb,nu am nici o rochie. Ești mulțumit?

- Foarte!

***

Acesta este primul capitol. Va rog să-mi scrieți in comentarii dacă să mai continui sau nu.

Jocul aducător de păcateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum