Jurnalul lui Rose Granger-Weasley

Salvarea

Albus P.O.V

Rose se intoarse...Nu stiu ce facuse, dar parea mai ciudata ca oricand...Nici nu se aseza sa imi spuna ce a facut acolo...Se comporta ciudat...De parca nu ar fi fost Rose...Incercasem sa o urmaresc, dar Scorpius imi iesi in cale, la fel de curios ca si mine...

-Ce se intampla cu ea?Nici nu m-a salutat cum facea de obicei...

-Stai putin, de cand te saluta ea?

-Pai, nu am spus la nimeni, dar suntem prieteni...

-Bine...Daca tot ii suntem prieteni, ar trebui sa vedem ce e cu ea...Tu stai aici, ma duc eu dupa ea...

Am incercat sa o prind din urma, dar mergea anormal de repede...Am vazut-o intrand in baia fetelor, chiar daca nu prea ii place de fantoma de acolo...Am asteptat-o pana a iesit din baie, si am incercat sa ii atrag atentia...

-Hei Rose!Ce faci?

-Bine...Acum lasa-ma, ma grabesc sa ajung undeva...

-Umm...Bine...

Era ceva schimbat in vocea ei...Si ea nu imi vorbeste asa niciodata...Mereu isi face timp pentru mine...Ma duc in locul unde stiam sigur ca il lasasem pe Scorpius...

-Ai aflat ceva de la ea?

-Nu...Dar se comporta super ciudat...Parca nu ar fi ea...

-Posibil sa nu fie ea...Cand ai vazut-o ultima data?Vreau sa zic normala...

-Pai, acum douazeci de minute cand a plecat sa se uite la ceva din Sectorul Interzis...

-Si nu ti sa parut ca sta cam mult?

-Ba da, dar ea mai face asa...

-Bine, dar totusi ar trebui sa o urmarim...Sa vedem ce i se intampla...

Rose P.O.V

Cred statusem mai mult de o ora, pana cand auzeam iar pasi care se indreptau spre mine...Prima oara am crezut ca e iar Mab, dar cand a fost deschisa usa, i-am vazut pe Albus si pe Scorpius.Nu credeam ca am sa fiu vreodata asa de bucuroasa sa ii vad, dar uite ca venise momentul sa ma bucur ca ii vad...

-Pentru un moment am crezut ca e Mab care vrea sa rada iar de mine...

-Ti se pare ca suntem Mab?intreba Albus amuzat...

-Nu...Si cred ca ar trebui sa va spun ca sunt legata cu o vraja de locul acesta, asa ca nu pot merge mai mult de 20 de pasi...

-Trebuie sa poti...Aflam noi cum...

In acel moment, persoana din oglinda se uita la noi, se ridica, si parea ca vine spre noi...

-Vedeti ca vine incoace...

-De unde stii?

Aratasem spre oglinda, si cei doi intelesesera...Dup ce ma dezlegara, a trebuit sa ne taram printr-un tunel...Era prea periculos sa mergem pe scari...Cand ajunsesem la tunel, ma oprisem...Nu ma mai puteam misca inainte...De parca era un zid invizibil pe care nu il vedem...Atunci Scorpius facu ceva ce nu ma asteptasem...Se aseza in fata mea, in asa fel incat sa ma urc in carca lui...Eram sigura ca nu va merge, dar din fericire pentru ei, a mers...Din pacate pentru mine, pentru ca era teribil de dureros...Era ca si cum cineva ma taia in mii si mii de bucatele, cu grija de a nu face vreo greseala, dar cu grija sa fie dureros...Dupa ce am ajuns intr-o parte mai larga, Scorpius m-a lasat jos sa vada daca pot sa merg...Din fericire puteam, dar incet...Inca nu se scursese toata durerea din mine...

Cand credeam ca scapasem cat de cat de pericol, se auzira sunete din fata, de parca s-ar fi tarat cineva...Cand s-au m-ai apropiat, mi-am dat seama ce fel de craturi erau...

-Sunt Vrajitoare Lamii...Si se pre ca sunt salbatice...

-Asta se vede de la o pasta!striga Albus incercand sa para cat mai calm...

-Off...Nu avem cu ce ne apara...Stati asa...Aveti baghetele la voi?

-Da...raspunse amandoi in cor...

-Bun...Acum pregatitiva de atac!

Ne-am pus toti trei in pozitia de atac, si am spus in cor vrajile cele mai puternice care ne venise in cap...Se auzi o pocnitura, apoi o bifnitura...Eram sigura ca lamiile erau la pamant...