Explicatii

77 5 12
                                    

Cand ne-am apropiat de lamii, erau pe jos, impietrite...Cand baietii se apropiara de ele, scoasera in cor un chitcait de frica si in acelasi timp dezgust.Erau mari, cu gheare in loc de degete, erau acoperite cu solzi, aveau o coada lunga de dragon si un par negru slinos...Aratau mai degraba a dragoni, nu la oameni...Probabil lamiile acestea erau de prin zonele astea, pentru ca cele descrise de Tom, erau mult mai diferite decat cele din fata mea...Am ocolit creaturile, si ne-am indreptat tot inainte, prin tunelul stramt si intunecat...Aveam baghetele pregatite pentru orice situatie.Candcredeam ca amscapat de primejdie, am descoperit ca ceva ne urmarea...Nu stima ce sau cine era asa ca speram sa nu fie cineva prea periculos...Cand am ajuns intr-un loc mai deschis, pasii incepura sa se auda mai tare,si mai tare, pana cand am putut vedea cine era...Era Mab...

-NU MISCATI NIMIC, ALTFEL VA IMIETRESC SI AICI VA LAS PANA PUTREZITI!

Ne-am supus, nu eram sigura de ce era in stare, asa ca am sperat sa nu faca ceva absurd si sa ramanem acolo pentru totdeauna...

-Ce vrei de la noi?intreba Albus

-Nu am nimic cu voi doi (arata spre baieti), cu ea am ceva.

-Ce vrei de la mine?

-Mi-ai luat ceva care imi apartine...Si nu incerca sa negi, stii ca e adevarat.

-Nu ti-am luat nimic care iti apartinea...

-Ba da...Si ar trebui sa afle si ei doi despre ce e vorbe...

-Nu ti-am luat nimic...Si daca tu crezi ca ti-am luat ceva, spune,sa aflu si eu ce am luat fara sa stiu...

-Bine, daca vrei tu...Cand te-am vazut la ora de Potiuni, mi s-a parut ceva ciudat la tine.Zambeai fals, si cand te-ai uitat la mine, ai strambat din nas...Cand profesorul a anuntat cu cine urma sa faci echipa, eram sigura ca vei incerca sa il seduci...De aceea am aruncat acea "piatra" spre tine, macar sa il lasi in pace stiind ca ii apartine cuiva.Dar nu ti-a fost de ajuns...Trebuia tu sa il urmaresti...Si intalnirirea aia afara, ca sa vorbiti despre profesorul de Aparare Contra Magiei Negre, care nu are nimic de a face cu mine sau cu alt cineva, si sa puneti la cale o demascare, am fost sigura ca veti reusi acest lucru, de aceea te-am inchis in pivnita,ca planul vostru sa esueze, dar nuu, trebuia sa ma urmareasca astia doi, sa imi fure cheia si sa vina sa te salveze, nu era de ajuns ca m-au oprit sa spun despre tine minciuni, dar trebuia sa te salveze si pe tine!

-In primul rand, nu apartin nimanui, si in al doilea rand, am facut astea deoarece e prietena noastra!spuse rece Scorpius

-Vai ce sa spun, "Am facut-o pentru ca e  prietena noastra", vai ce sa zic, o prietena care te baga in belele si te minte in continuu, nu as vrea sa am.LASA BAGHE...

Nu apuca sa termine, ca Albus arunca o vraja de impietrire spre ea, si o imobiliza la pamant.

-Ma saturasem de toate bazaconiile astea...Acum haide-ti sa o ducem la directoare, sigur va sti ce sa faca.

Scorpius o lua de picioare, si Albus de maini, si o carara pana la iesire.Tunelul ne duse intr-o camera in care nu fusesem niciodata.Am reusit sa o scoatem din sala aia, fara sa dam de banuit.Era bine ca toti erau la ore sau la biblioteca, si nicidecum pe holuri.Era foarte pustiu, doar din cand in cand mai trecea cate un elev, si noi eram nevoiti sa ne ascundem pe unde aoucam.Cand am ajuns la biroul directoarei, spre norocul nostru, era inauntru, si scria ceva.Cand ne-a  vazut murdari, si cu hainele rupte, a vrut sa spuna ceva, dar apoi a vazut-o pe Mab si apoi ne-a cerut explicatii.Cand i-am spus cu totii ce s-a intamplat, si ne-a cerut sa o ducem in pivnita aceea, si-a dat seama cat de periculos era sa o tinem pe Mab in scoala, dar inainte sa o exmatriculeze, i-a cerut profesorului de Potiuni sa aduca Veritaserum, sa vada daca spunem adevarul.Cand a aflat totul, a exmatriculat-o, si ne-a pus sa mergem in aripa spitalului, ca sa se asigure ca suntem in regula.

Cand am plecat in casa mea, am fost bombardata de mii de intrebari din partea prietenilor, dar nu le-am putut spune nimic, deoarece eram foarte obosita, si vroiam sa ma culc cat mai repede posibil.

Jurnalul lui Rose Granger-WeasleyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum