nu voiam să plâng în fața ta. Eram, oricum, destul de umilită, așa că ți-am luat mâna de pe fața mea și am plecat tot în față.
- Clara, stai!
te-am auzit strigându-mă.
Era deja prea mult pentru mine ca tu să fii stat lângă mine, să mă fii atins și mai ales să mă fii văzut desenându-te. Am luat-o la fugă. Nu trebuia să vii după mine.
