cum puteam să fug mai repede decât tine, dacă tu prin câțiva pași m-ai prins iar și m-ai tras la pieptul tău? Pieptul tău atât de protector, cald, bine conturat... Mă simțeam atât de bine. Mă mângâiai pe cap și încet, încet m-ai liniștit. Simțeam că pot sta acolo o veșnicie. Nu-mi mai trebuia nimic în afară de tine și parfumul tău de mosc. Dar visul frumos s-a terminat când ți-au sosit prietenii și te-au strigat din depărtare
- William, ce faci frate cu hidoasa aia tâmpită?
Brusc m-ai împins, eu împiedicându-mă și căzând în fund pe cimentul fierbinte din spatele liceului
- A venit nebuna la mine să mă ia în brațe că cică mă iubește!
ai zis râzând înspre ei și uitându-te, apoi, într-un fel ciudat la mine.
M-am ridicat repede, scuturându-mi fusta și am ieșit din curtea liceului plângând, strângând o carte la piept cât de tare puteam. Cum de am putut să cred că tu chiar mi-ai putea de atenție? Cum de m-am lăsat atât de dusă de val? Ești la fel... La fel ca ei.
