Fumul meu - Ochi de taciune.

Partea 1

Stau jos in baie sufland peste pumnul rosu care a lovit peretele de doua ori. Inca o zi naspa care abia astept sa treaca.  Am rimelul curs pe obraji ca sangele pe gatul firav a unei tinere fete muscata de un vampir infometat  de sange proaspat dintr-un corp pur și abia aștept să plec acasă.

Partea cea mai complicată din viața mea e liceul. Aici am parte de cele mai multe certuri. Nu sunt cu toată lumea sunt doar cu ele. Nu sunt singura care are probleme cu ele. Înjosesc toate persoanele pe care le cred mai inferiori decat ele.  Sunt acele persoane care traiesc intr-o lume roz, iar la prima lovitura din partea vietii cad. Ajung sa fie distruse sau ajung pe cele mai inalte culmi ale succesului. Unor fete ca si ele le sunt inplantate in cap de parinti ca banii, fizicul si statul social sunt cele mai importante lucruri iar bunatatea si modestia nu te ajuta sa devii om de succes. De obicei acestor fete le sunt spuse zilnic sa munceasca, sa fie cele mai bune, sa nu dezamageasca familia. Succesul lor nu le este rasplatit si nici nu i se da prea mare atentie insa greselile le sunt criticate aspru. Prefer sa nu le judec si incerc sa le tratez cu indiferenta, dar sunt unele momente cand intrec masura si atunci finalul e imprevizibil. De data asta am ajuns sa lovesc in peretele băii din vina nervilor pe care mi i-au facut.

A sunat la lectie acum  5 minute. Imi spal fata cu apa rece. Imi afisezi zambetul pe fata. Imi iau ghiozdanul de pe jos si plec la ora.  Am biologie. Daca as avut o profesoara care noteaza elevii pe merite dar nu dupa banii pe care ii i-au in portofel aș fi fost una din cele mai bune eleve si aș fi venit cu plăcere la ora ei. De mică adoram biologia. Visamsa ajung la scoala sa o pot studia mai bine. Sa descopar secretele lumii pe care nu le puteam descoperi singura. Imi placea sa stau ore intregi, culcată pe iarbă si sa privesc cerul si pasarile de pe el, fluturii si toate viețuitoarele pe care le puteam vedea. Imi doream sa stiu de ce unele pot zbura iar altele nu. De ce liliecii sunt doar pasari de noapte. De ce cad frunzele copacilor. Doream sa stiu tot chiar si cel mai mic detaliu legat de biologie. Ajunsa la scoala invatam cu usurinta tot pentru ca o faceam din placere, insa placerea nu a durat prea mult. Profesoara noastra se mutase iar in locul ei venise actuala. Nu nota pe merit si mereu injosea elevii care ii credea mai inferiori. Am incetata sa mai depun vreun efort pentru ca stiam ca oricum nu are nici-un rost. 

Ajung in clasă și trec în ultima bancă fară a zice nimic. Ea era întoarsă cu spatele la tabla. Avea o fusta neagra pana la genunchi mulata si o camașă albă. Parul îi era prins într-un coc eleganat la spate și îi evedenția eleganța iar ochelarii siveritatea. Nu era tanara dar nici batrana. Avea o varsta mijlocie in care ar fi trebuit aiba un comportament matur și să știe sa aprecieze si calitațile la om nu doar ce are in portofel. Cand am intrat in clasa si eram la scoala a facut o mica pauza din a scrie dupa care a reînceput să scrie. Mi-am deschis caietul si am inceput a copia totul. Desi nu prea imi dadeam prea mult silinta la scoala, incercam sa fac conspecte la fiecare ora, materie pe care o am. Așa memoram ceva din ce mi se preda si ințelegeam. 

Cand termina de scris isi lovi palmele incet una de alta pentru a le scutura de creta apoi și le șterse, apoi imi trimie sagesti veninoase din privire. Zise ,, Acum e timpul să verificam temele pentru acasa" și a început să-și plimbele degetele pe filă până ajunge în dreptul numelui meu și îl citește cu dispreț invintându-mă să îmi prezent tema.  Nu am făcut-o. Nu am reușit. I-am putut simți plăcerea și i-am văzut zâmbetul care i s-a afișat pe față în timp ce-mi punea nota negativa. 

Ziua asta nu a durat prea mult. După biologie am mai avut doua ore după care am plecat la cursurile de dansuri. Practic ceva de genu Street Dance. E ceva ce îmi place și e unul din lucrurile de care sunt pasionata de mica. De obicei cand sunt singura imi eliberez furia și toate sentimentele mele prin dans. Nu multi incearca sa inteleaga mesajul dansului privind miscarile. Pentru unii dansul nu transmite nimic, sunt doar niste miscari executate de cineva si atat. Li se pare dragut si frumos dar nu incerca sa descopere ce se ascunde si dupa mmiscarile alea. Altii care incearca oarecum sa inteleaga ce transmite dansul omului asculta piesa. Gaseste mesajul in ea. In versurile ei. Ii analizeaza orice firmitura sa vada ca a inteles. Sunt foarte putin oameni care doar să privească dansul fără să asculte melodia si sa-si de-a seama ce sentimente traieste respectivul dansator. 

Dansul pentru mine e o arta, un mesaj anonim, pentru altii e un lucru simplu.