Suntem oameni și ar trebui să fim egali dar fiecare dintre noi se află la un nivel care ne definește. Acest nivel ne cataloghează drept păpușari sau păpuși, puțini cei ce sunt păpușari pe când o multitudine cei ce sunt marionete. Cine sunt eu de fapt? Eu, din mulțimea care tace, sunt unul dintre strigătele ce se aud. Mulțumesc celor care au strigat înaintea mea deoarece glasul lor a ajuns și la mine, acum le mulțumesc celor care strigă o dată cu mine pentru că împreună putem reuși să schimbăm ceva. De ce s-a ajuns la asta? Acum mult timp fiecare dintre noi ne știam rolul și totul se desfășura în armonie, totul a fost frumos până când dorința de putere și-a făcut apariția, era doar o chestiune de timp până când totul avea să fie risipit. Cu timpul s-a ajuns la ceea ce este astăzi, o mulțime de oi ce sunt mânate de cei aflați la putere. Au refuzat să se împotrivească sistemului și astfel au căzut pradă lui, la asta s-a ajuns. Dragi oițe, noi strigăm, depinde doar de voi dacă vreți să rupeți acest ciclu al sclaviei din care aveți numai de pierdut. Noi, cei care strigăm, suntem ecoul celor care au strigat înaintea noastră, întărindu-le argumentele le vom duce mai departe până când acest ciclu o să fie distrus.
