Arron

Capitolul 26.

-Si?
-Doamne Sarah, mereu stii sa strici momentul!
-Ce? Adica ce moment, ce am ratat?
-De acum!
-Ce? Stai, de ce nu înțeleg?
-Prostuto, cand te-am prins si...
-A, vai! Inseamna ca ma vei pedepsi?
-Stai putin, normal ca da, in cel mai aspru mod.

Mie mi-a picat fata. Si gandul mi-a fugit la calvar. Si zambetul mi-a disparut. Ma uitam in gol si asteptam sa vad ce face. Dar deodata simt un val de caldura pe corp si gura acoperita cu buzele lui.

Mi-am dat seama atunci, tot ce a fost, a fost, acum e alt Arron.

Avea mainile pe soldurile mele si eram lipiti unul de altul, dar chiar si asa, el incerca ca ma traga mai aproape de el.

Buzele lui erau ca intr-un puzzle cu ale mele. Si nici unu din noi nu voia sa piarda vreo piesa.

Mainile mele s-au asezat pe gatul lui simtiam cum imi trece un fior prin tot corpul. Nu l-am mai simtit. Dar nu este atat de neplacut.

Buza mea de jos este prinsa de catre el intere dinti. Imi deschid ochii si ma uit la el, apoi zambesc cu dintii avand buza inca intre dintii lui. O prinde cu buzele si continua ce incepuse. Magnific. Si simtiam cum il adancea si mai tare. Ii răspundeam la sarut. Si incercam sa am toti fiorii sub control.

Dupa o scurta muscatura de buza se opreste lent, plasand un sărut pe obraz. Apoi cand aveam între noi o distanta in care ne putem privi in ochi, ne uitam unul la altul.

Tensiunea asta era mare si faptul ca nu zicea nimic ma facea sa ma simt ciudat.
Nestiind ce sa fac i-am întors capul cu mana.

-De ce ai facut asta?spune el amuzat.
-Stii tu...
-Ce?
-Arron... Stii..
-Ce? Zice el prefacandu-se ca nu se prinde, si ca nu a vazut rosul din obrajii mei.
-Mie rusine pentru ce am facut!
-Mai repeta odata nu am inteles! Spune el facandu-se ca nu aude ca o baba surda, stiam ca minte.
-Arron...
-Stai, lui Sarah Destery ii e rusine de Arron. Cine ar putea crede asta? Spune el amuzat.

-Doamne Arron, chiar esti penibil, chiar nu ai mai vazut o fata care sa roseasca si care sa fie timida?
-Gata, gata pisicuto voiam doar sa te enervez.

-Sa stii ca ti-a reusit.
-haide nu fii asa! Spune el si ma trage in bratele sale. Apoi simt cum ma orinde de coapse si le strage,iar eu ma zbat in bratele lui, dar el le strânge si mai tare.
-Ti-am spus sa te obișnuiești.

-Bun acum, lasand gluma la oparte. Imi dai si mie telefonul?
-De ce?
-Cum adica de ce? Pentru ca este al meu, si am nevoie de el!
-Nu?
-Ce? Sunt moarta fara el. Fac orice sa mi-l dai.
-Orice zici?
-Da presupun.
-Pai eu am doar o dorința!
-Ia uitemste-ma!
-Ma lasi sa dorm inn camera ta!
-Poftim!
-Da sau nu?
-Bine fie!

Ma asez in pat, iar el ma urmeaza asezandu-se oe cealalta parte.
-Mhh, mhhh! Tusesc eu infundat.
-Ce e?
-Am zis ca poti sa dormi in camera mea dar nu si in patul meu!
-Stai! Am uitat, trebuie sa fac un dus în seara asta, la cat am dansat aseara.
-Si ce aștepți?
-Prosopul, nu?
-In dulap jos!
-Nu umblu in lucrurile altora, dami-l tu!
-Pe bune?
-Nu, dar, acum da!

Ma ridic din pat si cu greu ma duc spre dulao sub privirea lui Arron. Urasc cand se uita la mine fara sa zica nimic. Nu imi pot da seama daca ma aflu intr-o ipostaza proasta sau nu. Ma   aplec spre dulap si il deschid, cautan un prosop. Cautam prosopul albastru pemtru a nu-i da un motiv cu care putea rade de mine dandu-i unul roz.
Il vazusem dar era sub altele dar nu era nimic tot il scoteam cumva.

Cand sa il scot Arron îmi trage o palma pe fund.
-Aaaaaaarrooooooooon!
-Scuze, nu am putut sa ma abtiiin! Spune el cu ochii de catelusi abtinandu-se sa nu rada.
-da, sigur! Uite ce urma mi-ai lasat! Spun si ma intorc sa ii arat.
-Da-mi sa pup sa treaca!
....
-Sarah de ce tipi ce s-a intamplat?
-Nimic Sofie, e o problema intre mine si Arron!
-Vrei sa dorm cu tine?Stii tu promisiune.
-Ma descurc ACUM!
-Cum zici tu! Noapte buna!
-Doamne ajuta, ca nu pot s-o scot la capat! Spun eu in timp ce Sofie inchide usa in urma ei!

-Tu du-te sa faci dus pana nu ma infurii mai tare!
-Sa revenim la oile noastre, vrei sa pup sa treca!
-Nu, trece singur.
-Haide numai fi suparata, ca daca esti suparata sunt si eu suparat, si daca sunt si eu suparat, numai suntem prieteni. Si daca numai suntem prieteni, nu e bine.
-Bine! Numai sunt suparata. Hai du-te pana nu ma razgandesc!
-Hai urato....
-Chiar asa! Sunt urata? Psun eu si ma bosumflu ca un copilas!
-Da urata mea! A MEA!
- Vino sa am pe umarul cui sa imi plang de mila!
-Nu pot trebui sa merg sa fac dus, nu tu spuneai sa ma grabesc?
-Bine du-te, du-te!
-Nu inainte sa...
-Sa ce?
-Sa asta!

Spune si ma saruta scurt,apoi fuge in baie. Atat de scurt incat abia am putut simti atingerea dintre buzele noastre. Si au revenit si fiorii.

Sper ca nu m-am indragostit de el!?
Nu e asa, Inimioara?!

Hello! Sper sa va placa noul capitol. Nu uitati de vot si comentarii cu parerea voastra despre acest capitol! Eu v-am pupat! 957 de cuvinte! Kisses! ❣️❣️❣️😘😘😘