𝐓𝐑𝐈𝐏𝐋𝐄 '𝐀' ✓

29~DCM 15

DCM 15

  
   Ce căuta el aici?

   Am făcut câțiva pași înainte, credeam că ochii îmi joacă feste când de fapt era totul adevărat.

   —Ce faci aici? M-a întrebat venind spre mine.
    Ce fac aici? Tu ce faci aici?

   —Mă recreez! am spus ridicând din umeri. Aș putea să întreb același lucru, am continuat.

   —Mă recreez, a spus venind mai aproape.
Râdea de mine...

   —Mișto, aici îți petreci timpul liber de obicei? am întrebat. Folosisem mișto...n-am putut decât să-mi o palmă mintală și să aștept un răspuns.

    A aprobat din cap apoi a zis:

   —Când nu evaluez sănătate mintală a oamenilor, să zicem că am și alte hobby-uri.
    Acum era la doar câțiva centimetri în fața mea.

    —Surprinsă? a întrebat scoțându-mă dintre gânduri.

    —Mai mult sau mai puțin, doar că nu mă așteptam să te văd pe aici.

    —Așa faci tu față problemelor? Mi-a făcut semn să mergem și l-am urmat prin mulțime.

    —Haide să nu vorbim despre asta, i-am zis.

     Era ciudat...
     Era ciudat să mă întâlnesc cu psihologul meu într-un loc unde se țin curse ilegale, trafic de droguri și multe altele.

    —În seara asta nu suntem la o ședință între pacient și psiholog, uită de asta și relaxează-te. Mi-a înconjurat umerii cu brațul lui iar eu am vrut decât să fug.
     Nimic ciudat, mi-am spus în gând.

    Înafară de Jared care dispăruse ca prin minune, el era singura persoana pe care o mai cunoșteam. Pe restul îi știam doar din discuții.

   —Concurezi?

   —Da, a răspuns scurt. Mi-am ridicat privirea spre el doar ca să dau de o pereche de ochii albaștri ca gheața. După câteva secunde mi-am dres glasul și am început să mă uit prin mulțime.

     Aiden nu arăta deloc ca un psiholog, dacă ar fi trebuit să ghicesc, aș fi spus că e model. Avea deja înălțimea pentru asta, la fel și frumusețea.
    Îi văzusem tatuajele de pe brațe de multe ori când mă duceam la ședințe.. Îi cunoscusem atitudinea încă de când am ajuns în biroul lui, dar niciodată nu m-aș fi gândit că o să-l văd aici.

     În timp ce analizam mulțimea am văzut-o pe Emma cu Dylan alături de câteva persoane cunoscute, inclusiv Jared.

   —Cine te-a adus aici? a întrebat.
  Am ocolit un grup de băieți și ne-am oprit în fața unei mașini roșii. Era a lui?

   —Ce? Crezi că nu pot veni singură?

   —Poți, dar nu ai face-o.
       Avea dreptate. Nu aș fi venit aici singură să răscolesc amintiri. Mă abțineam din greu să nu-mi amintesc de el...

     Și-a plasat mâinile pe talia mea și m-a ridicat, timp de câteva secunde inima mea ajunsese pe pământ. După ce m-a așezat pe capota mașinii, abia atunci am lăsat aerul să-mi părăsească plămânii.

    Ce tocmai se întâmplase!?
    Putea măcar să anunțe.
   
   —Am venit cu fratele meu, am încercat să zic pe un ton normal. Inima mea accelerase destul de tare și încă bătea ca nebuna din cauza șocului.