Filocalia I
Cuprins
Akedia, nestatornicie, dezordine 2
Ascultarea, tăierea voii, supunerea 2
Blândeţe - mânia, ţinerea de minte a răului (ranchiuna), ura 3
Castitatea, fecioria, curăţia - curvia, desfrânarea 6
Credinţa, pronia 8
Cunoaştere, gnoza - ignoranţă 11
Curaj - frică, laşitate 17
Deznădejde, descurajare, cedare 18
Discernământ, dreapta socoteală 19
Dragoste, bunătate, milă, îndelunga răbdare 26
Frica de Dumnezeu, evlavia, cucernicia 27
Iadul 27
Împărăţia Cerurilor 27
Înfricoşata Judecată 27
Liniştea, izolarea, retragerea, fuga de oameni 28
Meditaţia 33
Moartea 34
Năluciri, vise, vedenii, înşelăciune 35
Patimi, ispite, necazuri, demonii 35
Paza minţii, trezvia - răspândirea, împrăştierea 56
Paza simţurilor 65
Părintele spiritual, arta conducerii sufletelor 67
Plânsul 70
Pocăinţa, metanoia 71
Postul, înfrânarea - îmbuibarea, beţia 72
Râvna, osteneala - lenevia, indiferenţa 75
Răbdare, suferinţă 76
Rugăciunea 80
Sărăcie, detaşare, lepădare - iubirea de argint, avariţia 85
Sfaturi generale, pilde 92
Slava deşartă 96
Smerenia, defăimarea de sine - mândria 97
Spovedania, descoperirea gândurilor, sfătuirea 100
Tăcerea - vorba deşartă, clevetirea 102
Akedia, nestatornicie, dezordine
• Dar ce să zicem despre dracul care face sufletul nesimţit? Căci mă tem a şi scrie despre el. Când năvăleşte acela, iese sufletul din starea sa firească şi leapădă cuviinţa şi frica Domnului, iar păcatul nu-l mai socoteşte păcat, fărădelegea n-o mai socoteşte fărădelege şi la osânda şi la munca veşnică se gândeşte ca la nişte vorbe goale. De cutremurul purtător de foc el râde. Pe Dumnezeu, e drept, îl mărturiseşte, însă poruncile Lui nu le cinsteşte. De-i baţi în piept când se mişcă spre păcat, nu simte: de-i vorbeşti din Scripturi, e cu totul împietrit şi nu ascultă. Îi aminteşti de ocara oamenilor şi nu o ia în seamă. De oameni nu mai are ruşine, ca porcul care a închis ochii şi a spart gardul. Pe dracul acesta îl aduc gândurile învechite ale slavei deşarte. "Şi dacă nu s-ar scurta zilele acelea, nimeni nu s-ar mai mântui". De fapt dracul acesta este dintre cei ce atacă rar pe fraţi. Iar pricina este învederată. Căci nenorocirile altora, bolile celor dosădiţi, închisorile celor nefericiţi şi moartea năprasnică a unora, pun pe fugă acest drac, întrucât sufletul e străpuns puţin câte puţin şi e trezit la milă, fiind dezlegat de împietrirea venită de la demon. Desigur noi nu le avem pe acestea aproape de noi, dată fiind şi raritatea celor cuprinşi de neputinţe printre noi. De aceea Domnul alungând acest drac, porunceşte în Evanghelii să mergem la cei bolnavi şi să cercetăm pe cei din închisori, zicând: "Bolnav am fost şi n-aţi venit la Mine". În orice caz să se ştie: dacă cineva dintre monahi, fiind atacat de dracul acesta, n-a primit gând de curvie, sau nu şi-a părăsit chilia din nepăsare, unul ca acesta a primit din cer răbdarea şi neprihănirea şi fericit este pentru o nepătimire ca aceasta. Iar câţi s-au făgăduit să cinstească pe Dumnezeu locuind laolaltă cu lumea să se păzească de acest drac. Căci a zice sau a scrie mai multe despre el, mă ruşinez şi de oameni. (Evagrie Ponticul)1
