Ultimul subiect X

Capitolul 1

Viața este mereu frumoasă, nu-i așa? Mai ales dacă ştii să o trăiești. Pentru unii viața le pune piedică şi nu îi lasă să devină ceea ce îşi doresc sau să facă ceva extraordinar. În schimb, eu nu sunt nici pe departe așa. Am fost adoptată de cel mai bun om, domnul Dumitrescu sau ministrul de interne. Anul trecut am vizitat toate obiectivele turistice din regiunea 2, fosta Moldova, şi am ajuns prin regiunea 1, fosta Transilvanie, într-una ora care era numit de săteni Sibiu, unde l-am întâlnit pefiul primului ministru, vechi prieten de-al tatei. Numele lui este Daniel, dar îl spunea cu accent englezesc. Am o relație cu el, chiar dacă suntem la distanță.
Dacă este să vorbim despre activitățile mele, nu sunt neobișnuite. La orfelinat nu puteam să fac alt ceva în afară de citit, așa că şi acum îmi cumpăr cărți, dar cel mai mult mi-au plăcut cărțile cu Harry Potter și acum am toată seria și autograful autoarei. Am văzut filmele și am întâlnit şi personajele, încă am pozele cu ei şi autografele lor. A fost un cadou de ziua mea de naștere când am împlinit 16 ani. Am ca animal de companie un motănel pe care l-am numit Sirius.
Numai că viața nu a vrut ca a mea să fie perfectă, așa că a adus-o pe Luciana și pisica ei siameză Lucy. Se credea cea mai bună, până să vin eu. Acum încearcă să își arate toate calitățile, dar eu sunt mereu pe primul loc şi nimic nu poate schimba asta, nici măcar ea. A fost o tipă populară. Roșcată cu ochi căprui, înaltă, mereu la modă, în haine de firmă şi în totdeauna cu iubitul ei Lucian. În concluzie: trebuia ca totul din jurul ei să-i poarte numele. Cine face asta?
În schimb, eu sunt mai frumoasă, mai deșteaptă și mai bună decât ea la... la tot. Blondă cu ochii verzi-cenuşii, scundă, dar adorabilă, mereu la modă (pentru că Sară mereu mă ajută cu alesul hainelor și e cea mai buna prietenă de la venirea mea de la orfelinat). Am mai mulți prieteni decât Luciana, iar Viața mi-a dat şi cele mai bune şi loiale prietene: Alice şi Ştefania. Alice e mereu cu știrile mondene, iar Ştefania e cu melodiile noi, pentru că ne place la toate trupa,,Little Mix,,. Cât despre mine... eu sunt Miercurea : lipiciul săptămânii.
În Viață sunt și lucruri mai enervante decât Luciana. Bine este de fapt doar unul: de ce avem nume atât de dichisite? Numele meu este Anastasia și nu am întâlnit pe nimeni cu numele acesta. Alice, Ştefania, Luciana, Sara... De ce nu mă cheamă Ana? De ce trebuie să fie şi "stasia"? De ce nu Maria sau Elena sau pur şi simplu Ana?
În aceasta seara nu aveau să mă deranjeze nimic... nici măcar postările Lucianei cu pisica ei perfectă.
- Nu pot să cred! am zis. Nu se oprește!
- Ce încrezută! m-a susținut Alice.
- Asta nu mai contează. Uite! Perrie face live cu fetele! a zis Ştefania.
- Unde sunt? am întrebat.
- Par să fie la Jesy acasă.
- Ai văzut ce a făcut Justin Bieber? a zis Alice. A afirmat că nu mai cântă şi că nu mai vrea să aibă nici o treabă cu muzica.
- Chiar mă întrebam când se mai oprește! am zis.
Cineva a ciocănit la ușă şi a intrat Sara cu o tavă cu pahare cu limonadă roz. Nu a spus nimic şi a ieșit. Pe tavă mai erau şi minunatele pastile cu calciu. Deficitului de calciu îmi dădea bătăi de cap. Tata a vorbit cu specialiștii să facă niște pastile speciale. Față de celelalte, ale mele sunt galbene şi mai concentrate.
-Vai! a zis Ştefania. Arată că cele din,,Hair,,.
- Super tare! am zis eu şi Alice în același timp.
- Ce ar fi să facem o fotografie, o editez şi o punem lângă cea de la videoclip. Dar mai avem nevoie de o "Anne"! am zis ridicându-mă din pat.
- Ce idee bună! a zis Alice. Ce zici de Sara?
Am alergat spre uşa deschisă, am scos capul şi am căutat - o din priviri pe Sara.
- Sara, ne poți ajuta cu ceva? am întrebat eu.
-Desigur, a spus ea apropiindu-se, doar spune.
-Faci o fotografie cu noi? a întrebat Alice.
-Bine înțeles! a confirmat Sara zâmbind.
-Bine... hai să punem o eșarfă, dăm jos cerceii, puțin machiaj şi... gata!
A durat ceva până am făcut fotografia, în plus nu am făcut doar una. Într-un final am reușit și fotografia a fost postată și Luciana a văzut-o, deci a fost ceva reușit.
-Trebuie să alegem un film: "The vampire's diary" sau "Twailight"? a spus Alice.
-Eu votez "Twailight ", pentru că personajul principal al filmului a jucat și în...
-Urmează să spui Harry Potter? a întrebat Ştefania.
-Da. Cine e cu mine? am întrebat.
-Eu! a zis Ştefania.
-Şi eu! a zis Alice.
-Am adus floricele! a zis Sara intrând pe ușă.
-Ce bine! am zis. Vrei să te uiți cu noi la film?
-Nu, e seara fetelor și nu vreau să vă deranjez.
-Şi tu ești fată. Trebuie să rămâi.
-Te rugăm! am zis toate.
Sara a stat puțin pe gânduri, dar a rămas alături de noi în seara aceea. Ce frumoasă e Viața! Mai ales cu vampiri ca Edward...
Ca orice petrecere în pijamale între fete, am vorbit despre băieții. Toată discuția noastră a început când Adrian, băiatul pe care Alice îl iubea, i-a trimis mesaj:"Bună, frumoas-o!".
Ca orice persoană matură a început să sară -n sus şi să își facă filme Cum cică o invită la balul de final de liceu. Cred că a durat aproximativ un miliard de ani până i-a răspuns la mesaj :"Salut:)".
- Scrie... îmi scrie! Nu pot să cred ce zi frumoasă! a zis Alice.
- Ce ți-a scris? a întrebat Ştefania.
- Of! Nu cred! a zis Alice.
Telefonul a căzut pe așternut ast fel încât am putut vedea cea mai mare prostie de pământ. Alice a căzut peste perne în agonie. Să nu scrie-ți niciodată așa ceva, chiar dacă scrie-ți corect tot prostie este : " Scuze, am greșit numărul. ". Prăbușită, fără vlagă, fără speranță, fără să știe ce să zică în continuare.
- Am o idee! am zis luând telefonul de pe așternut. Am văzut un videoclip cu acea situație .
- Ce-i scrii? a zis Ştefania. Să nu scrii vreo prostie, Anastasia. Lasă-mă să văd.
A bufnit în râs. Era cel mai inventiv și potrivit mesaj pentru ast fel de situații. A fost ceva incredibil, inimaginabil : "Cine ești? ". Alice a reacționat la fel și discuția dintre ea și peblețea ei a continuat sfârșindu-se cu Alice invitată la bal de către Adrian. Cât despre mine și Ştefania... eram mai aproape ca niciodată de Alice.
Noaptea a fost lungă și distrctivă, însă într -un final, mai mult obligate de Sara, a trebuit să ne culcăm, chiar dacă până dimineață au mai rămas două -trei ore. Nu am vrut să se termine "seara fetelor" , însă totul are un sfârșit: bucuria, ziua de azi, Viața...
Dimineața a venit și Ştefania și Alice au plecat cu trei ore mai târziu decât trebuia. A fost o seară reușită mai ales pentru mine pentru că sunt de părere că uneori trebuie să evadezi din cotidian și când o faci să te cinstești până la capăt. Acum weekend-ul este cea mai plictisitoare parte din săptămână. Tata mă cară la şedințele lui în week-end, sperând ca într -o zi să-i calc pe urme. Am fost acolo mereu, mă ştiu toți miniștrii şi oamenii. Nu s-a întâmplat niciodată ceva interesant. De fapt... nu, era altă amintire.
Din fericire pentru mine și timpul meu, duminica ăsta era ocupată. Probabil cel mai important eveniment al anului și al vieții mele sociale şi anume : "Balul de final de liceu". Lumea îi mai spune B.F.L.. Acolo se termina totul, tot ce am făcut în 4 ani de liceu. Echipe, cluburi, premii, prieteni. Când ceva bun pleacă, ceva rău îi i-a locul... nu cred că este așa rău la facultate. Azi trebuie să aleg machiajul, cuafura, manichiura, când vine partenerul meu, rochia, totul azi. Noroc cu Sara.
Eu aveam modelul unei rochii desenate de mine, rochia perfectă, rochia visurilor mele, dar croitoreasa avea alte planuri cu mine. Aveam de ales dintre 3 rochii: una albastră, cu diamante pe decolteu, alta de culoare galbenă cu o singură bretea şi alta albă simplă, fără bretele. Toate au fost prea simple, nu erau de mine. Rochia mea începea de jos cu negru și urca în nuanțe de roșu, cu bretelele lăsate, am cuafura perfectă, accesorii, dar era prea extravagantă pentru ast fel de evenimente.
Sara m-a ajutat cu organizarea, de fapt ea era mereu lângă mine, la orice oră din zi. Nu ştiu cum de reuşeşte. Oare or fi două?
- La ora treisprezece începem verificarea rochiei şi atunci trebuie să o croiască după corpul tău. Asta durează cam două ore. La final o să alegi machiajul, manichiura și cuafura după câteva ilustrații.
După vorbe recunoști o persoană. Aici clar este Sara, nu își scoate capul din tabletă și nu se oprea din vorbit, iar la un moment dat nici nu o mai ascultam. Am lăsat -o să mă conducă în camera de probă unde o croitoreasă și asistenta sa așteptau de ceva timp cu rochia albastră pregătită.Am imbrăcat-o și apoi a început distracția, dar nu pentru mine sau asistentă. An stat în picioare și am fost găurită de acele din pernuțe de la încheietura asistentei. Croitoreasa purta ochelari, dar rochia şi pernuța pentru ace clar nu le vedea. Timp de doua ore am pierdut eu și asistenta mai mult sânge decât are acroitoreasa. Orele au trecut precum secolele și am crezut că nu se mai termină. Ce ai fă cu atâta timp la o rochie care la final arată că la început? Tot ce am vrut a fost să stau pe un scaun sau ceva și exact ăsta am făcut în timp ce alegeam cuafura și machiajul. Aici m-a distrat un pic, erau desene făcute manual și le analizam în cele mai mici detalii. Albinuțele Sarei veneau cu fel de fel de ilustrații și nu m-a hotărât uşor. Am vrut ca totul să fie albastru, cât despre partenerul meu, Daniel, costumul lui era mereu alb, rare ori negru sau altă culoare.
- La ora zece,mâine, este ceremonia, acolo vei purta rochia albă și la ora nouăsprezece începe balul, dar ca şefă de promoție v-a trebui să ajungi cu un sfert de oră înainte. Să nu uităm de discurs. Este gata?
- Discursul? am zis eu. Este gata din clasa a noua.
-Acum mergem la spa, tratament cu alge, cremă cu cărbuni...
-Pare că le faci pe toate.
-Nu chiar. Poate prin ochii tăi, dar în realitate mă ocup doar de tine. Citesc de pe un ecran şi fac ce aud în cască, nu e chiar așa dificil.
A vorbit repede și s-a grăbit, este foarte punctuală și nu voia să întârziem spa.
Era o cameră mare cu două scaune și multe creme. Până la ora douăzeci și unu am stat în băi cu alge, creme negre, apă și aburi. Ca de fiecare dată, Sara a stat cu mine.
Am venit împreună, am plecat împreună. Mi-a sugerat să mă odihnesc, la şapte începe agitația și nu cumva să uit de pastile.
A doua zi, la şapte fix Sara a intrat pe uşă cu tabletă în mână. Eu m-am trezit în jurul orei şase, dar cine se ridică din pat le ora aceea.
-Avem o zi lungă! a zis Sara. Mai întâi machiajul şi părul. Haide! Ridică-te, nu avem timp de pierdut.
M-am ridicat fără să mă vait cum fac de obicei, iar Sara m-a condus în camera pentru machiaj şi cuafura unde am stat timp de o oră și jumătate  uitându -mă în oglindă cum fața mea a fost acoperită cu produse fără număr. Cuafeza își făcea cel mai bine treaba fără să mă deranjeze. Nu pot descrie ora de agonie petrecută acolo nici cu cele mai elaborate metafore din lume. A mai rămas puțin timp până la plecare. M-am îmbrăcat cu rochia și tipa de la rochie mi-a strâns cordonul atât de tare încât m-am învinețit, dar din cauza machiajului nu se observa. M-am privit în oglindă şi... arătăm superb.
Am făcut poze cu un buchet de trandafiri albi şi tata a vrut să fac poze cu un cal alb, dar am fobie de cai de orice mărime.
Într-un final am plecat cu tata şi doi gardieni din armata regală, iar în zece minute am ajuns. Tata a insistat să am abțibild cu cod să nu cumva să pierd prin cei douăzeci de copii. Toată lumea avea câte un  gardian cu el, și ca să nu-i încurcăm purtăm un cod identic cu cel al gardianului. Unii copii îi întreabă pe însuși gardian dacă e al lui, dar eu nu i-am auzit niciodată vorbind, deși colegii au spus că lor le vorbește eu nu îi cred.
   Când am ajuns, Daniel era deja acolo și făcea poze cu mama lui. Mașină s-a oprit și soldații din armata regală au înconjurat  mașina și ului dintre ei a deschis portiera şi am pe covorul roșu înconjurat de  un  șnur roșu care făcea limita dintre mine şi reporteri. Am ajuns la intrare și prietene mele au năvălit asupra mea și au fost publicul meu când mi-au repetat discursul. De pe şcenă lumea se vede diferit, eu când mergeam la discursurile tatei stăteam în spate și acolo stăteam tot evenimentul. Acum trebuia să stau pe şcenă şi să dau trandafiri absolvenților.
La început am avut marea onoare de a  deschide evenimentul. După cuvintele emoționante spuse de mine am vizionat  filmulețele reprezentativ al fiecărei clase. Noi am fost a XII-a A şi ne-am filmat furând d mașinile profesorilor și fugind la un club unde ne-am prins poliția. Foarte frumos!