Ploaia de afara ma intristeaza si mai tare daca e posibil.
-Haide Abby , nu poti sa stai in camera ta sa plangi incontinu.Viata trebuie traita, nu poti sa te barichadezi in casa de fiecare data cand te desparti de un baiat;spune asta in timp ce imi da la o parte patura de peste cap.
Asta e vocea prietenei mele cele mai bune Hanna.Suntem cela mai bune prietene inca din clasele primare, eu si ea am fost de nedespartit. Impreuna ne-am imbatat pentru prima data, o dat am fost amandoua cu gemeni, neam incurcat parteneri , cearta noastra nu a durat mai mult de doua zile.
-Ba da. Priveste-ma! si imi dau patura peste cap din nou.
-Nu ! Gata cu plansu' , numai eu stiu cate cutii de servetele ai consumat.
-Si am sa mai consum cate vor mai fi nevoie.spun deja satule de aceasta conversatie.
-Nu stii ce ? o aud cum se departeaza de pat, deschide un dulap si apoi arunca ceva pe pat.Imbracate! o aud zicand cu un ton autoritar. M-am saturat sa te vad asa deci diseara , tu, eu si multe pahare de bautura.
-Ce ?esti nebuna. Defapt e o idee grozava;deja m-am saturat sa tot plang, putin alcool nu-mi va face nici un rau.Nu?
-Este ? glasul ei are putina slabiciune dar isi revine si zice; Normal ca este.Hai sa te schoatem din pijamalele cu soareci si sa te bagam intr-o rochie sexi.
-Hey!!! nu te lua de micky , e prietenul meu cel mai bun. Hana ridica o spranceana la mine, cea ce ma face sa reptific; al doilea cel mai bun prieten.
-Mai bine acum hai! chiar ai nevoie de o baie ;ata nea trebuit si am izbucnit amandoua in ras.
Dupa jumatate de ora in baie plus, minus machiajul , rochia, coafura nu foarte complicata dar totusi frumoasa, aratam exceptional.
-Wow. Arat chiar foarte bine. Imbrachamintea mea const intro rochie rosie fara bretele cu spatele acoperit, nu vreau sa par o usuratica sau ceva de genul asta .Parul meu blond venea drept pe spat.Pantofii cui de zece centimetri imi mai dadea putina inaltime la statura mea de minioana, negrii asortati cu o poseta neagra simpla.
Cat despre prietena mea , purta o rochie argintie cu fara bretele , niste pantofi albi decupati tot cu zece centimetri, Parul ei blond ondulat venea in valuri buclate, ea avea un plic de aceasi culoare cu rochia. Eram amandoua gata .
-Vezi nu-i nimic rau in a te machia.Trebuia sa-i dau dreptete prietenei mele, urasc cand ea are dreptate.
-Da ! acum sa mergem, nu vreau sa mai pierd nimic.
Am luat un taxi pana in centrul L.A.-ului. Serile erau principalele atractii.Ziua un oras ca oricare seara Orasul Ingerilor. Ironie ironia sorti clubul se nume Angels ok e chiar haios .
Aerul umplut de tutun si alcool se simtea din plin in atmosfera clubului.Lumea se distra pe ringul de dans, fete care mai de care mai dezbracate.Mie sila , populatia masculina era sub orice critica. Erau condusi de hormoni, dap nimic nou, ninmic sa te surprinda.
Eu cu Hanna ma indrept spre bar unde barmanul incerca sa ne faca ochi dulci dar cine baga de seama.
-Ceva tare ;comanda prietena mea repede .
In timpul conversatiei cred ca jumatate din populatia masculina a incercat sa vorbeasca cu noi.
-Eu ma duc la baie.Bine aici ma gasesti!
-Hei locul asta e liber? Asta e deja a zecea oara cand aud asta. in timp ce ma intorc.
-Ok ! daca mai aud asta o data jur ca..., nu apuc sa cotinui caci sut lovita de cei mai frumosi ochi de culoarea cerului. Amandoi ne uitam incontinui , unu la altul fara nici o jena. Avea cele mai frumoase trasaturi, atat de masculine .Isi intinde mana spre fata mea, nici nu miam dat seama cand distanya dintre noi sa micsorat asa,tremurand, si sunt aproape de al saruta pana cand.. cineva isi drege glasul.Era Hanna.
-Abby eu ma duc acasa daca vrei sa mai stai, arunca priviri subtile spre barbatul de langa mine, nu ai decat .
-Nu , am .. am sa vin si eu acasa .; putin ametita din cauza calor intamplate ma balbaiam, incet.Ma indepartez putin, dar simt ca cineva ma trage de mana. ma opresc odata cu Hanna si ma intorc .Strainul imi strange mana , o duce lin langa buzele lui roze si imi saruta mana(cine a zis ca cavalerismul a murit), si cand imi elibereaza mana imi spune
-Sunt Christian Evans.Tu cum te numesti?
- Abbygail Montgomery, dar poti sa-mi spui Abby, incantata. si ii arunc un zambet deja simtind cum culoarea mi sa urcat in obraji.
-Ei bineAbby , scotoceste putin in haina si imi da un mic cartonas .Acesta e numarul meu , miar face mare placere sa iesim si sa ne intalnim.. isi invarte ochii prin club ... in alte circumsante.
-Desigur.Imi mai saruta odata mana si se indeparteaza, bag cartonasul in geanta si merg cu Hanna acasa.
Clar de dimineata o sa ma conving ca asta a fost un vis .
_______________________________________________
Mass media
Abby-Dove Cameron
