M-am trezit cu greu dupa seara de sambata, dar nu m-am trezit pentru ca am vrut eu, ci am fost trezit de galagia si sunetele covarsitoare ce-mi asurzeau urechile. Pana sa ma dau jos din pat am luat sticla de apa de langa mine si desfacand-o, am baut. Mi-am verificat telefonul si am vazut ca aveam doua apeluri nepreluate (gabita si andrei). Dupa ce m-am dat jos din pat, m-am indreptat direct catre toaleta, unde am lasat dusul sa-si faca treaba de a ma trezi. Apoi, m-am dus sa mananc ceva, ca na era ora 15:30 cu aproximatie si stomacul meu era pe greva inca de aseara. Dupa aceasta masa festiva de altfel, am inceput sa dau telefoane sa vad care cum e treaba si cu cine o sa ies si eu pe afara astazi. L-am sunat pe Andrei si omu mi-a zis ca el m-a sunat mai devreme pentru ca voia sa ma cheme la meciul de rugby dintre Steaua si Dinamo, disputat in aceasta dimineata. Deci practic escapada mea nocturna de odinioara tocmai imi fentase meciul cu eternii rivali. Dupa ce am mai sunat niste persoane si dupa ce am mai stabilit niste lucruri, am decis sa ma duc in camera mea si sa-mi pun pe mine costumul pentru de azi. Nu te gandi acum ca m-am dus si mi-am pus chiar un costum..e o vorba de-a mea ca in fiecare zi avem un costum diferit si altii au o fata diferita, dar, eu, raman la costum. Mi-am pus blugii de culoare inchisa si tricoul cu o trupa de rock (Ramones, cu toate ca nu e una dintre preferatele mele ..cadou-i cadou, stii ce zic). Am iesit din camera si eram oarecum speriat de linistea care imi atingea urechile. Nu mai fusese asa liniste la mine in casa de mult timp. In ultima vreme casa mea era de parca frontul de est se mutase in ograda mea. Ajuns in hol, mi-am luat geaca verde din cuier si am iesit din casa. Atunci cand am iesit din scara, mi-am adus aminte de bomboana pe care am lasat-o ieri in buzunarul superior al gecii. Dupa ce am devorat-o intr-un stil flamanzit, am ramas cu ambalajul in mana. Si am ramas, si am ramas...
D-abia dupa vreo 20 de minute am reusit sa arunc ambalajul acela din mana. Devenise pentru mine un obiect anti stres, un obiect prin care ma exteriorizam de lume. Dar sa nu crezi ca de asta nu l-am aruncat. Nu l-am aruncat pentru ca nu am gasit, pe o raza de cativa kilometri, un cos de gunoi. De ce? Pentru ca ROMANIA, pentru ca BUCURESTI. Da, sunt din Bucuresti. Dupa ce am aruncat ambalajul, am mers spre un parc numit Romniceanu unde urma sa ma intalnesc cu doi dintre tovarasii mei. Putin ciudat, dar, am ajuns si nu erau acolo la masutele de sah imbatranite de timp. M-am asezat usor singuratic scotandu-mi telefonul. L-am sunat pe Andrei si l-am intrebat de ce cacat nu e aici deja. El mi-a raspuns ceva de genu ca il asteapta inca pe Preotu' si ca nu ii mai raspunde la telefon. Eram singur pe banca aceea si ma uitam in gol. Urechile mele auzeau haosul si vacarmul facut de grupurile de copii din acel parc. Ma uitam la cer si la copacii infiniti ce ma inconjurau. Era o briza placuta, o atmosfera de relaxare totala. Era totul minunat. Cand ma uit spre scari, Andrei cobora intr-un hanorac gri si niste blugi trei sferturi. Ajunge in dreptul meu, ma saluta si ma intreaba ce fac. Ii raspund si se aseaza langa mine. Dupa ce am vorbit despre nenumarate chestii, ii suna telefonul. El zice alo, si din cealalta parte a telefonului, vocea lui Bogdan rasuna atat de tare incat si eu am putut-o auzi. Intrebase unde suntem. Dupa ce Andrei i-a spus, l-am asteptat impreuna pe Bogdan. Dupa ce a ajuns, am stat la un pahar de vorba ca baietii si ne-am povestit intamplarile fiecaruia fiindca nu ne mai vazusem de ceva vreme, de o zi, de la lansarea lui Faust. Cu toate ca ti se pare atat de putin, o zi, noi am avut ce sa povestim cam vreo doua ore neincetat. Dupa toate povestirile noastre ne-am dus sa ne luam ceva de mancare si apoi am luat-o, usor la pas, inspre casa. Mi-am luat un burger de la Chicken Staff si l-am servit pe drum pentru ca m-am gandit sa ajung mai repede acasa. Dupa ce l-am terminat, am ramas cu ambalajul de la el in mana. Ce sa vezi, din nou cosul de gunoi era de negasit. Am mers ceva cu acel ambalaj in mana si apoi am avut ocazia sa scap de el. Imi dadea de gandit. Imi venea ca un deja-vu in cap si era destul de ciudat. Mergand catre statia de tramvai mi-am luat la revedere de la cei doi prieteni si am ramas cu celalalt prieten pe care nu ai cum sa te superi niciodata si care iti asculta mereu probleme, muzica. Da, muzica imi rasuna in casti atat de tare, incat nu mai auzeam nici un alt sunet de afara. Era ca si cum traiam in doua medii diferite in acelasi timp. Ajuns in statie, tramvaiul a venit intr-o clipita, iar drumul spre casa se micsora pe moment ce trecea. Am mers 3 statii cu el si apoi am coborat. Am traversat si mi-am amintit ca am in buzunarul gecii servetelele pe care le-am primit impreuna cu sandwich-ul. Mi-au fost de mare ajutor pentru ca eram racit si mucii din nasul meu vroiau sa evadeze. Mi-am sters nasul, iar dupa, ce sa vezi, un alt ambalaj ramasese stingher in mana mea. Ma intrebam oare ce se intampla. Imi raspundeam singur, nimic, e ceva obisnuit. Da, dar nu e obisnuit sa fii nevoit sa ramai cu el in mana pana cand da Dumnezeu sa fie un cos de gunoi ratacit in drumul tau. Bineinteles ca a trebuit sa il folosesc din nou pe post de obiect anti stres si sa il pastrez pana cand am descoperit un cos de gunoi.
