Secretele trecutului

A IV -a pagina din capitolul I

   Nu-i răspunse. Îl văzu cât era de preocupat să-i studieze silueta pusă în valoare de îmbrăcămintea mulata pe corp. Totuși se simți incapabilă să-i descifreze expresia feței. Apoi, brusc, el abroba printr-un semn din cap.
   Nici un cuvânt. De ce atât ostilitate la adresa ei? Ar fi putut fi un bărbat seducător, fermecător chiar, dar din nefericire nu surâdea deloc. Părul închis la culoare și încurcat îi dădea un aer sălbatic. Trăsăturile chipului erau regulate, dar încordate. Alice se întreba care putea să fie motivul. Părea să aibă în jur de treizeci de ani și, judecând după ținută lui, avea o bună situație materială. Cu toată arșița, purta un costum gri, iar o cravata din mătase viu colorată dădea o notă vesela cămășii albe încheiate la toți nasturii. În această perioadă a anului, cea mai mare parte a bărbaților nu-și mai îmbrăcau haina. Nu era si cazul lui Paul Denver. Poate căldura îl făcuse să fie prost dispus? Cine știe? În orice caz era posomorât si avea precis un motiv pentru asta.
   Gânditoare, Alice îi întinse si se prezentă.
   — Si bine, domnule Denver, presupun că trebuie să stabilim cât mai repede cu putință o întâlnire pentru a discuta contractul, îi sugeră ea. Mă numesc Alice Quinn.