You Just Get Back ♡《

Capitolul 1

Iartă-mă aici, clasa a 11a, prima zi de școală și in timp ce toată lumea e agitată si nerăbdătoare eu stau si privesc in gol gânditu-ma ce gasesc ei asa frumos la scoala. Adică pe bune acum, ce poate sa ti placă aici, trezitul de dimineata, panica atunci când întârzii 5 minute la ora si sti ca e posibil sa ti tragă o absență cat tine de mare sau dezamăgirea cand iei o notă mica desi tu erai sută la sută convins că sti totul pe de rost? Nu vad de ce atata bună dispoziție. Dar asa suntem noi adolescenți, ne agităm pentru toate lucrurile prostești, dar mie îmi place să cred că sunt diferită.

Ca tot veni vorba de mine, sunt Alaya Stone, am aproape 18 ani si ei bine azi e prima zi de școală. Yeyyyy

  - Bună dimineața soare, de ce stai aici nemișcată, parca faci parte din decor? Mda, aceasta e bună mea prietenă Eleonor.

   - Ei bine, nu gasesc atata bună dispoziție in prima zi de școală, dar cine sunt eu sa judec, hai sa mergem! Spun si pornim spre intrare.

Ajungem la dulapuri, îmi las geanta si cand dau sa ma întorc dar ma blochez pt o secundă cand il vad.

Mark statea la cativa metri de mine. Nu stiam ca s a mutat la liceul asta. Ei bine povestea noastră a început la grădiniță era ceva banal ne plăceam reciproc dar eram foarte mici, ne înțelegeam foarte bine, am m-ai crescut si am locuit aproape unul de altul, mergeam foarte des pe la el era cel m-ai bun prieten al meu.

Am crezut că vom rămâne așa pentru totdeauna si ca intr-o zi vom fi mai mult, era prințul din poveste cu ochii lui verzi și părul lui brunet. Ne petreceam timpul împreună chiar dacă se mutase la altă școală.

Apoi am m-ai crescut, eram la scoli diferite iar el a început să se îndepărteze, era m-ai mare stătea cu băieți la ce ii m-ai trebuiam eu? Si asa am ajuns acum doi străini. Nu mai avem nimic in comun, el s a schimbat, numai e acel băiat inocent si cuminte care îmi aduce ciocolată cand ieșeam la joaca la parc. Acum e genul de băiat popular, cu multe aere si multe fete ce croiesc in jurul lui dar eu am rămas aceeași ca și atunci la fel de emotivă si tristă, dar el mi a dat încă un motiv sa plâng.

Îmi continui drumul alături de prietenă mea pana in sala de clasa si desi simt ca sunt privită nu întorc privirea. Intrăm si dam de Derek celălat bun prieten.

- Bună dimineața! Ce zi frumoasa nu? Intreaba el zambaret

-Da, minunata ! Spun ironică

- Haide Lay  nu te lasa afectata de el, nu merita! ma încurajează ia văzând că sunt afectat de prezenta lui in aceasta scoala.
 
- L-am văzut de dimineata la secretariat dar credeam ca sti. Spune el afectat

  - E ok, sunt bine, am trecut peste, doar ca mi am amintit si...incerc sa continui dar nu pot lacrimile izbucnesc fără să vreau si ies val vârtej din clasa cand dau peste cineva....

.......................................................................

😊😊😬