Serein

Capitolul 3

Mă îndrept împreună cu Ali spre lift,fiind urmate de un domn politicos ce ne-a luat bagajele.Chiar și liftul avea un aer exclusivist,mai ales prin oglinzile ce țineau locul a trei dintre pereți.Ciudat mi se părea că al treilea era dintr-o sticlă simplă prin care se vedea peretele din spatele liftului,dar,trecând de etajul 5,prin peretele de sticlă a început să se vadă Los Angeles-ul în întreaga sa splendoare.Tot ce am putut să spun a fost un simplu "Wow".Nu am mai văzut în viața mea o priveliște mai frumoasă.Fiind capturată de luminilile soarelui ce încep să se ascundă ușor după clădirile înalte ale orașului,nu am observat că Ali împreună cu domnul respectiv au ieșit din lift.Nefiind atentă la etajul la care se oprise liftul,a trebuit să cobor din nou la recepție pentru a întreba de etajul și camera la care am fost cazată.Of ce adormită pot fi uneori...

O dată ajunsă la parterul hotelului,o întreb politicos pe tipa de la recepție:

"Bună seara.Mă scuzați că vă deranjez,dar îmi mai puteți spune vă rog o dată la ce cameră și la ce etaj am fost cazată?"

"Bună seara din nou,domnișoară! Desigur!La etajul 12,camera 104."

"Vă mulțumesc din suflet!"îi spun eu recepționerei cu un mic zâmbet.

"Nu aveți pentru ce!O seară bună și ședere plăcută!"îmi răspunde aceasta.

După ce îi mai ofer un zâmbet drept mulțumire,mă îndrept din nou spre lift.Când dau să apăs pe butonul cu numărul 12,o mână masculină apare brusc între ușile care erau pe punctul de a se închide, declanșând senzorii de mișcare și deschizând ușile din nou. Când mă uit mai bine,era mâna unuia dintre tipii de mai devreme. Acesta intră relaxat în lift,urmat îndeaproape de ceilalți.O nu....asta nu avea să se termine cu bine...

"Bună frumoaso!Ce te aduce pe aici?"mi se adresează băiatul șaten ce a deschis ușile mai devreme,atunci când liftul se pune în mișcare.

"Nu cred că e treaba ta!"îi spun eu cu o oarecare teamă în glas, încercând să pun capăt discuție dintre noi doi.

"Ooooou!"spun restul băieților în grup.

"Micuță și rea,huh?"îmi spune șatenul uitându-se insistent la mine și făcând un pas mai aproape de mine în încercarea de a mă intimida prin cei câțiva centimetri ce ne desparțeau.

Ceilalți băieți au făcut un fel de cerc în jurul meu,nelăsându-mi niciun spațiu în care să mă pot retrage. O mână mare și puternică îl apucă pe șaten de umăr.

"Jason,las-o.Nu vezi că e o mironosiță?N-ai ce face cu ea,frate! E penibilă!Uită-te la ea!"spune băiatul ce avea mâna pe umărul așa zis-ului Jonas,făcându-i pe toți să râdă.

"Ai dreptate,Edward!Probabil e o altă virgină de bani gata ce a venit în vacanță cu mămica și tăticu'." spune Jason în batjocoră provocându-mi niște nervi pe care nu i-am mai simțit niciodată atât de puternici.

"Tu nu știi nimic despre mine sau despre familia mea,idiotule!Așa că mai bine ține-ți gura!"spun eu ca mai apoi să aud semnalul ce anunță că am ajuns la etajul 12 și care mă trezește la realitate, făcându-mă să fug din lift spre camera cu numărul 104.

Ajunsă în fața camerei ce are pe ușă o tăbliță pe care scrie numărul "104",încep să bocănesc în nenumărate rânduri,fiind încă nervoasă pe tipii ăia,dar și șocată de curajul pe care l-am avut de față cu ei.

Ali deschide ușa imediat,speriată probabil de zgomotul produs de bocănitul meu.

"Unde naiba ai fost Eva?Te-ai pierdut pe drum?Și de ce naiba bocănești în halul ăsta?Hai,intră mai repede!"îmi spune Alison în timp ce deschide ușa astfel încât să pot intra în fastuoasa cameră de hotel. În mijloc se aflau două paturi de câte o persoană cu așternuturi imaculate,ce te orbeau chiar,pe fiecare fiind așezate câte două prosoape în formă de lebede și câte o "scrisoare" din partea hotelului. Wow,impresionant...