League of Legends

Cărarea spre inima pădurii ~4~

   Ducându-i pe Ashe și tatăl său la destinație, Karma nici că-și luase rămas-bun și se întoarse înapoi.
- Ce oameni netrebnici! Nici să dea ziua-bună. Sper că satu' ăsta nu-i vreun loc plin de nesuferiți!, spuse tatăl lui Ashe în gura mare, pentru a-l auzi Karma.
   Karma doar că-și întoarse privirea, și începu să bolborosească ceva în șoaptă:
- I-auzi. O faptă bună și uite răsplata. Să nu mai prind pe aici oameni care nu sunt de cuviință, că voi avea eu grijă de ei să nu se încreadă așa.
   Ashe împreună cu Garen, tatăl său, își văzură de drum, până dădură de o cărare ce ducea spre inima pădurii. Acolo, zăriră o căsuță parcă uitată de lume.

    Cocioaba părea a fi locuită doar de un mare nimic. Însă, ceea ce făcea ca locul să fie unul special, era atmosfera înconjurătoare. Larma se auzea pretutindeni, și animalele țopăiau de colo-colo. Însă, cu toate că șansele erau de 100% să fie părăsită, Garen se apropie atât de tare de căsuță, încât putea privi cu ușurință prin geam. Se observa clar că înăuntru erau oameni. Tatăl lui Ashe, urmat de fată, bătu la ușă politicos. Auzind bătăile în ușă, o fată veni în întâmpinarea lor.
- Bună! Cu ce ocazie pe aici?, păru surprinsă fata.
- Știi tu.., începe Garen..
- Intrați!, îl întrerupse ea.
- Scuzați dezordinea. Nu obișnuim să primim musafiri, spuse fata cu un zâmbet trist pe față. Să vă fac cunoștiință! El este unchiul meu, Alistar.
   Unchiul său era de-a dreptul înfricoșător. Cu siguranță era un tip care îți băga frica în sânge doar uitându-se înspre tine.. dar se pare că s-au înșelat.

- Salutare amici! Cu ce v-aș putea ajuta? Veniți aici cu un scop sau sunteți doar prin trecere? Din ce sat veniți? Cum vă cheamă? Par că sunt un tip dur, nu-i așa? Ne-am mai văzut cumva? Doriți să vă dau o hartă în caz că v-ați pierdut?, trăncăni Alistar, parcă la nesfârșit.
- Nu suntem doar în trecere. Am venit cu un scop anume. A-m dori să știm dacă cunoașteți o fată care stă prin-prejur numită Katarina?
   Auzind asta, nepoata lui Alistar, întocmai Katarina, izbucni pe ușă, însă sora sa mai mică, Ahri, începu a cuvânta:
- Hey! Eu mă numesc Ahri. Și da, precum cred că ați aflat din gesturile surorii mele, ea este Katarina. Cu ce v-ar putea ajuta?
   Ahri era de o frumusețe rară. Nu-ți puteai dezlipi ochii de la ea. Era într-adevăr splendidă. Probabil mama sa era ceva zeiță, încât frumusețea sa era nemărginită..

   Auzind că fata care tocmai a izbucnit pe ușă este Katarina, Ashe nici nu mai stă pe gânduri și o zbughi afară din casă, în cautarea vechii ei prietene.
   Ahri se uită gură-cască la Garen.
- Ce tocmai s-a întâmplat? Se cunosc cumva?
- Uite tu, domniță. Pe când avea vârsta de doar 6 ani, fiica mea s-a împrietenit cu Katarina, și îmi vorbea non-stop că ar face orice ca să o revadă, așa că n-am avut de ales. Ieri am pornit spre sătucul acesta, și cu ajutorul unei femei, cam nesuferită aș spune, dar n-ați auzit asta de la mine, am ajuns chiar aici. Și sunt bucuros să văd că până la urma treaba asta a dat roade.
- Hm.. interesant, ce-aș putea spune, a zis Ahri parcă neinteresată de situație. Dar doar de curiozitate, cum o chema pe "femeia aceea nesuferită"?
- Nu mai țin minte, dar mi-a spus.. A da, Karma! O femeie tare rea de gură, a încuviințat Garen.
   Auzind ce tocmai spuse, Alistar își ridică ochii din podea și îi ținti direct spre Garen.
- Vorbești prostii, omule! Karma e demult dispărută, se zice că ar fi murit și că ar bântui satul. Dar nicio șansă să fie încă în viață.. da' să se alfe și în satul ăsta. Ia descriemi-o! Cum arăta?
-  Ce-i drept.. o femeie frumoasă în jur de 30 de ani. Avea părul scurt și brunet, și în frunte purta un fel de diamant. Restul amănuntelor nu le știu, căci n-am fost interesat de cum arăta. Mi-a ajuns că m-a bătut la cap!
   Alistar a sărit de pe scaun ca ars. A mers direct la un dulap, și a început să cotrobăie. După câteva secunde, se pare că a găsit ce voia: o poză.
- Ea e?, a întrebat cu vocea tremurândă Alistar.

- Da!
- Nu pot să-mi cred urechilor.. Cum ai găsit-o pe Karma..? Trebuie să pornim neapărat acum în căutarea ei. Te rog frumos.., Garen, ne-ai putea însoți?
- Cu siguranță!
   Ahri parcă împietri. Își fixase privirea undeva în gol, și nici nu mai clipea.
    Afară.. Ashe și Katarina..

P.S.: Ce drăguț îi Teemo :3. În fine =)).. sper că v-a plăcut acest capitol, și nu ezitați să lăsați vot/comentariu să văd dacă mai este activitate, să mai postez :D. Mulțumesc mult pentru atenția acordată. O zi faină!