League of Legends

Noțiunea timpului ~5~

   Afară, Ashe și Katarina stăteau de vorbă. Își împărtășeau toate amintirile și emoțiile petrecute de-a lungul anilor. Tocmai ce avea loc revederea mult așteptată, de parcă ar fi fost două surori demult despărțite de soartă. Fără pic de griji, cele două își continuară discuția, în timp ce Alistar și Garen, alături de Ahri, porneau în căutarea Karmei. Tot ce știau era faptul că erau nevoiți să o găsească, cu orice preț.
   Pe drum înspre centrul satului, Alistar începu să-i povestească noului său amic, Garen, cum stă treaba cu Karma.
   - Uite prietene.. în urmă cu mult timp am cunoscut o femeie.. frumoasă-foc, deșteaptă.. și din cale-afară de harnică. Era o gingășie de o raritate unică. O chema Soraka, și Karma era evident, scorpia de sor'sa. Se zvonea că era vrăjitoare.. și că a făcut rău tuturor sătenilor, iar apoi și-a luat tălpășița și s-a făcut nevăzută în pădurea din apropiere. Eu știam că nu e așa, ci doar are talentul de a prosti oamenii creduli.. Am așteptat atâți ani să le dovedesc contrariul, iar acum am șansa atât de mult așteptată!

   - De ce ai vrea să faci asta pentru ea? Până la urmă, nu cred că o persoană ca ea ar merita un asemena lucru.., spuse Garen stând pe gânduri.
   - Ai dreptate.. dar Soraka merită asta pe deplin.. Îi duce dorul.. o văd întotdeauna plângând și suspinând din cauza acesteia.. Cu rele, cu bune, o iubea necondiționat, dar Karma a ales să fie o lașă și să aleagă calea ușoara, nevrând să dea vreo explicație. Când am auzit că ai dat de ea.. nu am putut a-mi crede urechilor. Credeam că ești de-a dreptul nebun!
   Fără a mai încuviința vreo vorbă, Garen alese tăcerea. Era destul cât a auzit de la Alistar. Nu avea altceva mai bun de făcut, așa că hotărî să-l urmeze oriunde, pentru a reuși să o facă să zâmbească din nou pe Soraka.
   Ahri privea neîncrezătoare împrejur.. Atmosfera mohorâtă, ploaia cu picuri greoi și reci, dar și situația în care se afla, o făceau să se simtă rău, ba chiar foarte rău, însă preferă să tacă, pentru a nu înrăutăți ceva. Însă, Alistar trata treaba asta cu multă seriozitate. Mergând spre ieșirea satului, văzu o potecă ce ducea în inima pădurii și dădu să pornească pe acol', când auzi vocea nepoatei sale, Ahri.
   - Nu, nu o să mergem toți pe acolo, nu are sens. O vom lua fiecare pe căi diferite..
   - Asta e o mișcare inteligentă!, o întrerupe Garen.
   - AHEM. Eu voi merge pe poteca aceasta, așa e cel mai bine. Voi veți mai merge pe drumul principal până când veți da de altele două. Când vom vedea că se întunecă, vom porni spre casă.. nu stăm niciun minut mai mult.. nu știm ce pericole ne pândesc în întuneric, termină Ahri de spus.
   - Fie cum zici tu! Să sperăm că planul nostru nu va eșua!, aprobă unchiul său.
   După ce terminară de vorbit, fiecare o luă pe drumuri diferite. Ahri înaintă cât mai mult spre centrul pădurii. De după un copac sări o pisică, slăbiciunea ei. Nu avea cum să nu o ia în brațe și să stea un timp cu ea.. așa că făcu un mic popas. Cu cât petrecu mai mult timp cu pisica, cu atât mai mult i se păru că începe să o ia razna. Credea că imaginația îi joacă feste, dar nu era așa. Animalul îi luă înfățișarea surorii sale, Katarina. Era ceva ciudat la mijloc.
" Tocmai ce cred că are de-a face cu Karma.. Dacă ne-a auzit când povesteam despre ea.. și știe de planul nostru? Katarina și prietena sa.. Ashe.. au rămas singure acasă, dacă ea le-a răpit și le-a făcut rău.. Nu cred că e imaginația mea.. nu are cum.. E identică Katarinei.. Imposibil ", se frământă Ahri.

  Știind că nu trebuia să-i facă jocul, fata o luă mai departe printre copacii măreți și umbroși, fără pic de frică.. dar ce să vezi? Cerul căpătă o nuanță întunecată, de parcă se însera, fapt ce o induse pe Ahri în eroare. Știa foarte bine că și aici este mâna Karmei, dar nu știa dacă trebuia să se îndrepte spre casă, sau trebuia să mai stea.. Pisica se holba la ea, începând să o zgârie, cu speranța că-i va atrage atenția. Ahri hotărî să plece spre casă. Era de-a dreptul nesigură pe ea.
   Ajunsă acasă, se făcu bezna. În casa sa se zări lumină, lucru ce o bucură. În întâmpinarea sa veniră cu toții, îngrijorați.
   - Pe unde ai umblat? Ne-am făcut atâtea griji!, începu Alistar. Ești bine?
   - Da.. cred?, spuse neîncrezătoare Ahri.
   După asta, ea începu să le povestească tot ce se întâmplă, de la pisica ce semăna cu Katarina până la trecerea rapidă a timpului.
   - Într-o secundă ploua.. era o vreme urâtă.. Dar era zi! În cealaltă secundă, se făcu seară dintr-o dată și începea să se zărească câte o stea. Nu am putut să-mi cred ochilor. Cu părere de rău, eu nu voi mai putea să vă însoțesc zilele acestea.. Sunt prea temătoare de puterile Karmei.. Și nici voi nu ar mai trebui să plecați în căutarea sa, nu știți ce vă poate face, îi sfătui Ahri.
   - Prostii! Sunt doar niște prostii! Nu are cum.. Oricum, eu nu o să renunț la găsirea ei. Nu am nevoie de ajutorul vostru. Mi-e bine și așa, zise Alistar indignat.
   Nebăgând în seama cuvintele unchiului său, Ahri se așeză pe un scaun. Atât îi luă cât clipi o singură dată, și se trezi alături de Katarina, împreună cu Ashe.
   - A deschis ochii! Te simți bine?, întrebă Ashe.
   - Ce s-a întâmplat?, se miră Ahri.
   - Aseară ai leșinat.. Ai vrut să te așezi pe scaun, dar ai căzut pe podea si ți-ai pierdut conștiința. Te-am așezat în pat, cu gândul că dimineață te vei trezi și că vei fi bine, dar nu s-a întâmplat chiar asa. La prima oră, unchiu', împreună cu Garen, au pornit spre doctorul satului, dar încă nu s-au întors.
   Ahri nu a mai scos vreun cuvânt și a fugit de îndată afară. Stând întinsă pe iarba cea udă, își auzi numele strigat de trei ori. Ședea speriată între florile mov ce aveau o mireasmă îmbietoare, care o încântau de fiecare dată când le privea. Uitându-se mai atent, observă cum se îndreaptă spre ea ...