Cristian Munteanu
Sincer, sunt foarte fericit acum. Mi-am îndeplinit "misiunea". Nu mă aşteptam să mă combin cu Bianca aşa de repede, dar e super bine. O plac mult şi no chiar cred că aş vrea o relație cu ea, dar asta nu ține numai de mine. În timp ce mă îndreptam spre casa mea, aşa fain frumos o văd pe bruneta care nu-mi părăseşte mintea de ceva zile. Fug spre casa ei, iar când Bianca vrea să deschidă uşa, i-o închid îmapoi. Ea oftează uşurată când mă vede apoi zice:
- M-ai speriat.
- Se pare că te cam tot speriu în ultima perioadă.
- Şi ăla e un obicei foarte prost. *într-un final deschide uşa şi intră în casă, eu făcând la fel*
- Ştiu asta.
- Şiii... cum a fost procesul? *mă întreabă ea, după ce ne aşezăm pe canapea*
- A fost chiar bine. O să stăm amândoi cu tata. Nu mai că la finalul anului şcolar ne vom muta deoarece casa e pe numele mamei şi na. Dar totuşi a fost înțelegătoare şi ne-a lăsat să stăm până după ce dăm examenele.
- Asta e super. Sunt fericită pentru tine.
CITEȘTI
LovStagram - Cristian Munteanu
FanfictionSpin-off Duşmani pe Viață @mntchristian started following @bianca_carter @bianca_carter started following @mntchristian 5 mai 2019💫