1.

28 1 0
                                    

 O nouă zi de școală.Mda nu mă prea bucur.Nuștiu de ce,dar am impresia că ziua de azi va fi una mai diferită decît celelalte.Oare scumpii mei colegi de școală,au inventat o glumă mai prostească decît celelalte,sau Dan a înghițito pe Daria cînd se sărutau.Mda...E timpul să mă sco, căci imaginația mio ia razna. Nici nuștiu ce e cu mine, de ce azi sunt atît de încrezută în sine?și De ceîncă mai am senzația aceasta ciudată? Atîtea întrebări fără raspuns... Mă scol leneș din pat,și mă duc în bae puntru a-mi face rutina de dimineață.Un duș scurt,fierbinte, mă trezește la realitatea dură.Cobor scările, și o văd pe mama, cum gătește micul-dejun.O iubesc atît de mult,și sunt sigură că ar distrugeo dacă ar afla că sun batjocora școlii.Deaceea în fiecare dimineață și seara sunt nevoită să mint spunînd că totul e bine și că trebue să ma grăbesc deoarece prietenele mă așteapta.Defapt plec din casă mai devreame deoarece vreu sa fiu prima în școală, pentrucă la ora care ajung eu nui nimeni și nu trebue să dau ochii cu oamenii care mă chinue de atîțea ani.

- Neața mamă! (spun carutîndo pe obraz.) Mama se întoarce cu fața la mine și îmi zîmbește cald.

-Neața scumpo!

-Mama trebue să...(dar mama nu ma lasă să continui că termină ea fraza uiminduma, deoarece spune ceea ce aveam de gind să spun. Dar poate că am spuso de atîtea ori că deja știe fiecare cuvințel din această scuză prostească.)

- Da știu...(spune dînduși ochii peste cap) trebue să pleci că te așteaptă prietenile și te temi să nu întîrzii.Dar nici nu ai mîncat.(spune făcînd o față foarte drăguță)

-OK. O să iau un măr.(spun și iau repede un măr, și plec cît de repede pot. Știu că mama o să înceapă, cu chestii de genu: Alexandra, ai deja 16 ani trebue s[ m[ninci cumsecade, ai un corp firav...

-Alex....ax copil neastîmpărat...(spune zîmbind, da nam plecat stau după ușă și o privesc, cu un mic zîmbet.Ea e singura care mă mai faCE din cînd în cînd sa îmi lărgesc buzele, formînd un zîmbet.Cîteodată cred că o să și uit cum se face...

Mă plimb prin parcul de lîngă școală,deja mam obișnuit cu faptul că la ora aceasta nui nimeni și sunt singură.Cînd sunt singură mă simt mai în siguranță.Pentrucă nui nimeni care să îmi reamintească faptul că sunt ratata școlii. Un zgomot ciudat, mă face să îmi întrerup șirul gîndurilor.La început am crezut că sunt alți elevi care se plimbă și deva mam pregatit pentru batjocuri,deobicei aș fi fugit dar ce rost are cît de mult naș fugi orcum rămîn o ratată iar acest lucru nu sse va schimba.Cît de ciudat nar suna, nau facut nimic, au trecut pe lîngă mine, sau uitat cu dispreț, și gata ciudat...dar deja numi mai pasă,facă ce or vrea am trecut prin prea multe ca doar o privire disprețuitoare să ma facă sa pling sau să ma supar, sau chiar măcar sa ma doara. Mă uit la ora si vad, că e deja 7:30. O iau încet spre școală, auzind din urma mea rîsete.Dar nu le atrag atenția.Merg înainte, pînăcînd, aud din urma mea un șuerat puternic,la început am crezut că mai este vreo fata pe lînga mine, deoarece să fim serioși am oglindă acasa și credețimă că nimeni nu ar șuera din urma mea, doar unul beat plus drogat.Mă întrerupe din a gîndi o mîini groase care îmi strîng destul de puternic talia. Mă întorc din instinct,și văd o fața de băeat, mai degraba bărbat, cu ochii roșii.Ceam spus eu doar un drogat plus băut, miar putea atrage atenția, Doamne cu ce am greșt? Nu scot o vorbă mă uit la el speriată, dar acest lucru nul intimidează, deopotrivă, îl face mai încrezut, miinile lui murdare deja sunt pe șoldurile mele. Nu mă pot misca doar stau si tremur, ca un epuraș care a vazut un  lup, diferenta este ca epurele ar fugi dar eu stau ca nebuna.Deodată aud:

-Sărmana fată, e virgină uitațivă la ea ce mai tremură hai so ajutăm, dacă nu noi cine. (Le spune bărbatul celoorlalti doi.

-Nu, vă rog...reușesc să spun printre lacrimi și suspine...

el începe sa ma dezbrace eu începind să țip cit de tare pot...El a început ca îmi rupa bluza supțirică,și sincer deja sunt gata sa mă dau bătuta,cînd aud, o lovitura, după sunete pare o bătae....oare au început sa se bata neștiind care sa își bata primul joc de mine...?Nici numi pasa, stau cu ochii închiși sperînd ca o sa se întîmple un miracol.

Deodata sunetele înceteaza si aud :

-Ești bine, cum te simți?

Deschid ușor ochii și îl vad pe dan cum stă și se holbeaza la mine de parcă șia dat seamna ca a salvato pe ratata cred ca i sa facut rușine.

În momentul următor nam mai rezistat mă scol cu ochii plini de lacrimi îi spun cît de dur am putut.

-Deparcă țiar păsa, nimănui nui pasă...spun luîndumi geanta si jaketa de pe jos.Și plec cît de repede pot spre școala.

el rămîne cu o fața neutră, nemiscinduse cîteva secunde. Apoi se ridica și pleaca la ggașca sa de  idioți. Știu că ma salvat, dar știu ce gîndește știu ce gîndesc toti despe mine, și credețimă că nui de bine. Iar cînd iam  vazut privirea aia uimit, nam mai rezistat.De ce ma salvaT? Va  spun eu, na știut ca e ratata, a crezut că e una din fetele cele BUNE ale scolii care iar îndeplini dorintele, iar apoi cind ma vazut i sa facut scîrba si rusine de faptul că ma salvat pe mine....

△Dragoste neașteptată△Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum