△Dragoste neașteptată△

2.

Alexandra.
Intru în școlă, și mă îndrept direct în bae.Intru și încep să plîng ca o nebună, nici nu știu de ce.Pînă acum nu îmi păsa, de părerea lor.Acum de ce miar păsa de părerea lui Dan?
Dar ceva mă întrerupe din gîndurile mele, o lovitură puternică în ușă.Super. Așa o întrebare:Oare nu poate un om să chiulească  liniștit,luînd în considerație că e prima oară cînd chiulește?
Mda...Dacă mai dau așa întrebări singură mie o să ajung  sa ma întreb:
-De ce gratiile de la fereastră sunt atît de goase?


    Dan.
Stau la ușa băii fetelor, și aștept să iasă Alexandra. Știu că e ciudat fapătul că am venit pînă aici.Dar vreu să o întreb de ce a plecat așa de repede, deobicei oamenii mulțumesc pentru salvări.Dar orcum, ea deja ese deci acuș vedem poate și un sărut pentru salvator.

Alexandra.
Es din bae și mă lovesc de ceva.E Dan, de ce nu mă mir? Mă uit la el un pic cu capul ridicat, deoarece el este mai înatl ca mine.Se uită la mine și mă iau fiorii, se apleacă în așa mor ca să mă uit în ochii lui fără să mă întind ca  un șarpe.
-Hey, micuțo.
-Salut.Spun destul de sigură pe mine.
-Îmii pare rău că a eșit așa.Spune cu mîna după ceafă și cu un zîmbet pe buze.
-Nui nimic, nici nu înțeleg de ce îți ceri scuze.
-Păi am crezut că crezi că eu iam pus pe ăia să încerce să te...Și tace încruntînd un pic sprîncenele.
-Nuți fă griji, totul e bine, mă simt normal, deci nu trebue să te mai prefaci, că îți pasă.  Și plec ocolindul.
Îl aud cum strigă din urmă.

-Alexandra.  Dar nul mai aud căci deja intru în laboratorul de chimie.
  Fără să îmi dau seama prima oră deja a trecut, deci viața mea revine la normal, cu tot felu de badjocoriri și rîsete pe seama mea.