E despre mine

Alt tip de durere

Obisnuia să doară de ceva timp. În urmă cu 3 ani a început depresia mea.  Mi-aş fi dorit să pot să o evit cumva, însă eram doar un copil mic şi nu ştiam în ce mă bag. Pentru toți cei care au depresie ştiu cât de tare doare, însă niciodată nu m-a durut mai mult decât trădarea, decât atunci când o persoană foarte dragă mie m-a lăsat baltă, fără ca măcar să se gândească puțin şi la mine. Nu i-a pasat de ce simt. Iubirea.. Mă gândesc că fiecare dintre noi a trecut, trece, sau va trece prin asta cândva. Unii mai devreme.. alții mai târziu. Ciudat e faptul că eu, fiind o fire destul de rece si dură, nu mă aşteptam să pun atât de mult suflet în relația asta. Nici măcar nu a durat mult, nici măcar nu avem foarte multe amintiri si totusi imi pasă. Nu mi ruşine să spun că iubesc, si nici nu mi ruşine să spun că de data asta am făcut o excepție si m-am ataşat uşor. Prea uşor pentru felul meu de a fi. Poate meritam chestia asta..suferința asta pentru a învăța ceva de aici. Faptul că nimeni nu îți este alături cu adevărat, nici măcar familia, decât tu, propria persoană. După ce el mi-a spus că are nevoie de o pauză, m-am îngrijorat al naibii de mult şi de atunci am simțit o durere şi un gol în suflet cum nu am mai simțit niciodată. Din fericire, deşi a trecut puțin timp de când el a luat o pauză, ma simt mai ok şi încep să conştientizez că nu el ar trebui să însemne totul şi că eu trebuie să mă concentrez pe mine, învățând ceva din toate cele petrecute. Încă doare, pentru că mă simt ca un şervețel folosit şi aruncat într-un colț, dar nu vreau să mă focusez pe asta. Voi vedea ce se va întâmpla. Cel mai penibil lucru din partea lui mi se pare că nu a raspuns la mesaje, deşi stiu ca e activ. Mă ignoră fără sa fi facut eu ceva şi nu are tupeul să îmi zică tot ce simte, asa cum am facut eu.