„Am ajuns în iad sau în rai ?" se întrebau Meryl și Noella când au văzut cruda realitate. S-au bucurat enorm că dispăreau pentru câteva luni sau ani din peisajul cartierului. Ele voiau pur și simplu să scape de părinți.
Viața e nedreaptă...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Privesc atentă cum și ultimele mașini dispar de pe stradă. Am urmărit patru zile la rând mișcările fiecărei persoane din apropiere. Mă apropii cu grijă încă doi metri de polițist. Exact trei metri mă despart de împlinirea planului.
Zidul din cărămidă bara lumina becului să îmi descopere corpul. Eram camuflată perfect. Întunericul îmbrățișează orașul, odată cu el și pe mine. Parcă și clădirile dorm o dată cu ființele care își fac somnul de frumusețe. Doar câte un bec ici-colo încearcă să lumineze străzile din Paraíso. E noaptea perfectă pentru a ne pune planul în aplicare !
Deschid mobilul și trimit mesajul Noellei. A venit timpul. O privesc cum iese din ascunzătoarea ei fiind camuflată. Peruca roz o face să semene cu un clovn adevărat. Se apropie de polițist, iar acesta se uită ciudat la ea.
— Bună seara, domnule ! salută pe un ton pițigăiat, demn de un film.
— Bună seara ! îi răspunde rece și ușor dezgustat. Cred că e ultimul lucru pe care vrea să îl mai vadă în seara această, dorința îi va fi împlinită.
— Ați putea să veniți cu mine ? flutură din gene ca un fluturaș și se pisicește în încercarea de a părea seducătoare.
Îi zâmbește în timp ce se joacă cu o șuviță de păr apoi înclină capul într-o parte. Machiajul este foarte strident și un strat gros care îi schimbă total chipul.
— Fetițo, pleacă de aici ! îi ordonă ușor enervat.
— Domnule polițist !, bate din picior ca un copil. Să știți că mă răniți extrem de tare cu tonul și…și gesturile pe care le faceți ! Nu sunt copil, bine ?! vorbește pe un ton de bebe și își încrucișează mâinile la piept. Face un botic de rățușcă și îl privește pe sub genele stufoase.
M-am apropiat încet de polițist și strâng mâinile pe materialul tare al lemnului. Nu vreau să îl omor, doar îl adorm câteva ore și apoi să furăm mașina. Nu mai rămânea decât să îi dau o lovitură în zona capului.
Ridic bâta de baseball și în secunda următoare îl lovesc în cap. Geme de durere și cade lat jos. Își pune mâna la cap și scâncește, încercând să se răsucească pe cealaltă parte. Aud câteva cuvinte înțelese doar de el, dar nu încearcă să se ridice. Las mâna cu bâta să cadă pe lângă corp și o privesc pe Noella. Are mâinile la gură și se vede frica în privirea ei. Este terifiată doar din atât deși acceptase planul. Ba chiar venise cu idei și nu părea să îi fie frică, dar realitatea e mai crudă mereu. Mă privește îngrozită și îi fac semn spre poșeta ei. Îi i-a câteva secunde să își revină apoi scoate rapid, cu mâinile tremurând, cătușele cu puf roz.
— Curaj, Noella ! Curaj ! o încurajez ironic, fiind dezgustată de cel de jos.
Se uită la mine apoi la el de mai multe ori. A rămas stană de piatră cu cătușele în mână. Realizez că nu va reuși nimic așa că mă îndrept spre ea.
