Evenfall

Capitolul 2

  Sona era o fată destul de extrovertită, căreia îi plăcea să petreacă și intra deseori în bucluc. Dar mereu a avut lângă ea oameni care o ajutau in orice situație. Unul dintre ei era Jisoo, o fată calmă, rațională, calculată, dar introvertită, mai pe scurt, opusul Sonei.

  Jisoo era studentă la drept, șefă de promoție,  colegă cu mine și cu Sona. Inocența ei se îmbina cu frumusețea, dezarmând cu o singură privire pe oricine care stătea de vorbă cu ea. Avea doar un grup restrâns de prieteni cu care se înțelegea și anume: Sona, eu și încă o fată, Iris.

  După moartea Sonei, Jisoo s-a schimbat. A devenit mai deschisă, vorbea cu toată lumea de parcă nimic nu s-a întâmplat. Dar ochii nu mint niciodată. Se vedea durerea și evita orice subiect legat de Sona.

  Intr-o zi după cursuri m am dus la ea:

Eu: Nu am înțeles nimic din ce a predat profesorul ăsta. Vrei să ne vedem sa mi explici?
Jisoo: Sigur. Poți trece pe la mine diseară.
Eu: Perfect. Ne vedem atunci.

  Mi a plăcut de Jisoo incă de anul trecut, dar nu am avut curaj să trec de granița prieteniei și să fac primul pas.

  Ajuns la ea, simțeam cum corpul și mintea incep să paralizeze. Am fost in acele momente inapt sa leg două cuvinte.

Jisoo: Te văd cam agitat, este totul în regulă?
Eu: Da, dar mi e frică că o să rămân restant la această materie si să nu mai intru în licență.
Jisoo: Eu cred că este și altceva (mă citea ca pe o carte deschisă). Hai că deschid o sticlă de vin să ne mai destindem.

  S-a dus în bucătărie și a luat o sticlă de vin Rose, preferata mea și se pare că și a ei. A luat două pahare, în timp ce eu îi admiram formele superbe. După ce a turnat vinul în acestea, am început să discutăm diverse lucruri despre profi, cum am copiat noi la diverse materii și multe altele.

Jisoo: Dacă nu erai tu, eu încă aveam restanță la acea materie. Nu mi a plăcut nici materia si nici cum a predat proful.
Eu: Te înțeleg prea bine. Am avut un sistem foarte bun de a copia atunci. Mai știi semnele și codurile pe care le inventasem atunci?
Jisoo: Daaa, a fost superb, cum ești tu acum când bei vin.

  Simteam cum sângele meu o luase la goană prin intreg corpul. Simțeam că am prins divinitatea de picior.

Eu: Mulțumesc, ăă, chiar nu știu ce să zic.
Jisoo: Nu trebuie să zici nimic. Doar să îți folosești buzele altcumva.

  Și a venit spre mine și și-a încleștat buzele între ale mele. Mă simțeam încătușat de sărutul ei, dar libertatea atunci era sinonimă cu infernul. Mâinile mele îi cuprindeau trupul firav. Curioase, explorează ținuturi noi și interzise. O urc pe masă și, precum un animal sălbatic, o dezbrac de bluza albă, dezgolindu-i astfel sânii. Ca răspuns, ea mă trage nervoasă spre ea si imi smulge tricoul de pe mine. Era ca o luptă de dominație. O mușc de gât încât să aud un geamăt prelung de plăcere. Mainile mele erau atunci incontrolabile. Dar nici ea nu avea calmul de altă dată. Simțeam zgârieturi pe spate ce mă usturau si intrigau tot odată. La un moment dat ne-am dezechilibrat si am cazut pe covorul moale. Amândoi am început sa râdem si am continuat unde rămăsesem. Ea deasupra mea, mișcându se ca o cobra ce voia să-și hipnotizeze pradă. Mă lasasem prins în tranșă. Îi apucam sânii fermi și dezgoliți. Mișcările ei lente deveneau trepta-treptat precum un allegro de vioară. O călătorie până în paradis și inapoi. Palmele peste fundul ferm par ar fi un stimul pentru tempoul ei.

  S-a auzit dintr o dată, o bubuitura, iar eu cu Jisoo am tresărit sculați ca din morți...