Acum e pământul lor...-Apocalipsa

Capitolul 1 - Începutul sfârșitului

Am simțit o picătură de sânge scurgandu-se pe obrazul meu ... nu știam dacă era a mea ... defapt nici nu îmi simțeam corpul. Mi-am deschis ochii , vederea îmi era încețoșată , o durere puternică de cap m-a străpuns ca un fulger. După câteva secunde am reușit să văd parbrizul mașinii făcut țăndări și câteva secunde mai târziu am realizat că stăteam cu capul în jos .

-Ce.... ce dracu a mai fost și aia ? am murmurat eu încercând să îmi desfac centura.

Mâna mă durea îngrozitor dar am reușit să desfac centura și să ies afară . Era un trafic infernal , un miros de fum înțepător îmi inunda nările dar eram prea amețită să bag de seamă ...asta și țipetele îngrozitoare din fundal .

Mi-am dus mâna la cap și am realizat că până la urmă sângele era al meu , apoi m-am uitat la brațul meu stâng : sângera . O bucată din parbrizul mașinii mi-a ajuns în braț... După câteva ezitări am reușit să o scot și am privit în jur .

-Josh ! O , Doamne ! Josh , te rog nu fi... , nu am vrut să închei acea propoziție dar acele cuvinte mi-au scapat printe buze , ...mort . Nu...

M-am grăbit sper el ... corpul lui era pe jumate ieșit din mașină.

-Josh...

-...Rose ?

-Oh , Doamne...ești bine , am spus eu printre lacrimi.

-Ce se întâmplă ?

-Tot ce îmi amintesc e că acum 3 secunde mergeam cu mașina apoi femeia asta..femeia asta sare înaintea mașinii...Cred că am omorât pe cineva !

-Ce ? Nu ... nu nu nu , a spus el ridicandu-se. Femeia aia....i-ai văzut fața ? Era...era pe jumătate mâncată. Ce e cu toate țipetele asta ? Trebuie să plecăm de aici...

- Ce ?! Nu ! Trebuie să vedem ce e cu ea ...poate e în viață.

-Și dacă nu e ? Am încercat să o ocolesc și uite ! Am ajuns cu mașina în câmp și parbrizul plin de sânge...

-Josh...te rog ... trebuie să o ajutăm. Știu că nu suporți să vezi așa ceva dar dacă e încă în viață trebuie să o ajutăm. Tu cheamă salvarea...mă duc eu să văd...locul.

Acele secunde păreau o eternitate , cu fiecare pas pe care îl făceam îmi simțeam corpul tot mai greu și nu mă puteam opri din tremurat .

- Ce naiba...

Priveam șocată corpul rupt în jumătate , întis într-o baltă de sânge , cu ochii lipsiți de culoare și fața sfâșiată. Încerca să mă prindă de picior scoțând un mârâit slab .

În timp ce încercam să „procesez" totul am fost distrată de țipetele îngrozite ale unei femei dintr-o mașină blocată în trafic . Era trasă cu brutalitate afără din mașină de ceea ce credeam că e un bețiv , dar privind mai atent am realizat că aducea mai mult a cadavru umblător decât a om ... iar ceea ce a fàcut apoi a fost și mai șocant : a început să îi sfâșie stomacul cu dinții , hrănindu-se cu intestinele ei în tip ce aceasta țipa de agonie .

Oamenii au început să iasă din mașini urlând în timp ce alte cadavre se iveau de nicăieri gâfâind , mârâind și atacând oamenii .

După câteva secunde , bărbatul acela s-a oprit din a mânca din acea femeie , care era deja moartă , și și-a îndreptat privirea spre mine . A scos un mârâit , apoi s-a ridicat și a început să vină spre mine .

- Trebuie să plecăm Rose ! Acum ! - a spus Josh trăgându-mă de mână spre una dintre mașinile abandonate .

-Nu o putem lua ! Nu e a noastră !