#3 ❤️

36 1 1
                                    

Era el... Baiatul acela care mi-a furat mințile . Care de fiecare data cand il vedeam fluturasii imi invadau stomacul . Era baiatul ala care nu puteam sa ma uit in ochii lui , si de fiecare data cand ma uitam la el zambeam ca o idioata , la fel faceam si cand auzeam numele lui.

Este înalt , mai înalt ca mine ,are ochii caprui , parul șaten , si il cheama Răzvan .

Ma întorc si observ ca vine spre mine .

- Da ! Ii spun cu un zâmbet idiot.

- Heii , ce faci? Te pot ajuta ?

-Pai ... Ma descurc ... Pff ce cine păcălesc eu ? Normal ca ma poti ajuta .

Mi - a ridicat plasele de pe jos si pornim spre locuința mea .

- Aici locuiești? Ma intreaba cu o curiozitate in glas .

- Da ... Tu? Unde locuiești?

- Departe de aici... Am ajuns aici din întâmplare .. Pe la un prieten .. Si de acum o sa vin mai des pe aici ..

- De ce ? Ai niste persoane mai importante de vizitat pe aici ?

- Foarte importante , doar ca trebuie sa ne cunoastem mai bine .. Nu le cunosc prea bine pe persoanele alea ....

- Am inteles ... Iti multumesc pentru ajutor .

-Nu ai pentru ce ! Dar ..

-Dar ce ?

-Eu ce primesc ?

-Cred ca glumesti...

-Nu , nu glumesc ... Acum! Pupa-ma si taci .

-O! Nu! Nu ai spus asta !

-Ba da , am spus asta !

Nu am mai stat pe gânduri si oricât de mult as vrea sa neg asta , nu nu pot ... Il plac asta e . L-am pupat pe obraz , ridicandu-ma pe vârfuri , apoi mi a facut cu ochiul si a coborat pe scări spre ieșire . Cand intru in casa

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Apr 04, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Împreună pentru totdeaunaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum