Trouble in London [H.S. F.F]

XVI. Unknow number

XVI. Unknown number

Harry's POV.:

Micul nostru moment din masina a fost intrerupt de nenorocitul de Wes. Chiar daca era de trei ori mai mare ca mine, nu ma simteam deloc intimidat. Ne-a pus catusile si a inceput sa ne impinga spre o cabana. M-am uitat in jur dar tot ce am putut vedea erau copaci. Eram intr-o padure nenorocita, si am presimtirea ca ne va lasa aici sa murim. Fara mancare, si probabil fara caldura. Si la dracu, era inceput de noiembrie. Vantul batea cu putere si am simtit cum mi se face pielea de gaina, avand doar un tricou negru pe mine. Gorila statea acum intre noi, tinandu-ne pe fiecare de cate un brat.

A deschis in sfarsit usa si ne-a aruncat la propriu in cabana. Cel putin inauntru era cald. Ashley a scancit de durere cand pieptul ei a facut contact cu podeaua, neputand sa se sprijine in maini. Am vrut sa merg spre ea, dar Wes m-a impins , apoi mi-a apucat gleznele si a inceput sa ma traga cu el. As fi strigat dupa Ashley sa fuga, dar puteam sa jur ca am auzit cheia rasucita in broasca de catre Wes. Acesta a deschis o usa si m-a tras inauntru. Era intuneric si nu puteam vedea absolut nimic, dar in scurt timp a aprins o lumina; un bec care lumina deasupra unui scaun. Wes m-a eliberat de catuse, dar in schimb, m-a pus pe scaun si mi-a legat mainile si picioarele cu o funie.

"Harry...." suspinul lui Ashley a fost usor si extrem de incet si mi-a facut inima sa se rupa intr-o mie de bucati. Am vazut o lacrima care si-a facut loc pe obrazul ei si tot ce voiam sa fac in acel moment era sa ii sarut obrazul si sa-i spun ca totul va fi bine. Aveam un sentiment care imi dadea senzatia ca pot sa rup funiile astea nenorocite si sa-l bat pe Wes, doar ca sa pot merge la ea si sa o imbratisez. Dar nu puteam sa fac asta. Eram prea slabit.

Ashley's POV.:

Stateam in pragul usii uitandu-ma neputincioasa la Harry care era legat de catre afurisitul de angajat al lui Mark. Pur si simplu nu ma puteam misca. Si chiar daca as fi putut, n-as fi stiut ce sa fac. Voiam sa il ajut pe Harry, dar in acelasi timp stiam ca nu puteam face nimic. Eu si Harry doar am stat, uitandu-ne unul in ochii celuilalt, pana Wes si-a terminat treaba. S-a intors cu un zambet pervers pe fata si atunci m-am uitat in alta parte decat ochii superbi ai lui Harry. Se apropia de din ce in ce mai tare si eu ma indepartam din ce in ce mai mult. Stiam ce avea in minte, si totusi nu vroiam sa cred. Lacrimile nu mi-au parasit ochii si amenintau sa cada la fiecare cinci secunde, dar refuzam sa le las. Doar una mi-a scapat cand m-am uitat la Harry. Atunci nu m-am mai simtit slaba, si pur si simplu nu mi-a pasat.

Am tresarit cand degetele lui mi-au atins bratele si m-am uitat in ochii lui. Tot ce am vazut era dorinta. Ochii lui erau plini de dorinta, iar mie imi era din ce in ce mai frica. Spatele meu a fost lipit de perete si am scancit la impact. Mainile lui mi-au ridicat tricoul si am inceput sa ma zbat. Nu a durat mult pana ce palma lui mare a facut contact cu obrazul meu stang.

"ASHLEY!!" l-am auzit pe Harry strigand din camera alaturata, dar nu ma puteam misca. Din nou. Fata imi ardea si lacrimile pe care mai devreme refuzam sa le dau drumul, erau acum siroaie pe obrajii mei rosii... Nu m-am miscat deloc, doar stateam cu capul intr-o parte.

Ma intreb de ce ne-a adus aici. Adica, suntem intr-o padure. Ar putea sa ne omoare si nimeni nu ar afla vreodata. Nu vreau sa mor. Sunt prea tanara. Nici n-am absolvit liceul. Suntem pe cale sa luam vacanta, iar eu sunt aici cu niste criminali. Ce poate merge mai prost?

"Ash..." vocea lui Mark era acum joasa. Mi-am ridicat privirea la el , avand dintii inclestati. Nu are niciun drept sa ma numeasca asa. Nu dupa tot ce a facut. Il urasc asa de tare. Ochii lui s-a marit uitandu-se la obrazul meu. Da stiu, poti sa nu te mai holbezi? "Wes, nenorocitule, o sa te omor pentru asta!" a strigat inca o data, luandu-ma de mana. M-a impins in aceeasi camera in care era si Harry, soptind "Nu-ti face griji, nu te va mai rani."